Spiritul olimpic între dopaj şi politică

Întrecerile de la Atena au fost date peste cap nu doar de furtunile ce au perturbat cursele de canotaj. Din ce în ce mai numeroase sunt cazurile de dopaj – iar metodele folosite sunt tot mai sofisticate. Kostas Kenteris şi Ekaterini Thanou, sportivii greci care au încercat să se sustragă unui control, trag, acum, de timp. Audierea lor a fost amânată, iniţial, de luni pe miercuri. Efectele tergiversării sunt cunoscute: urmele substanţelor interzise scad odată cu scurgerea timpului. Întrebarea este: pierde şi acuzaţia din substanţă, odată cu trecerea timpului?

Şi asta nu este totul. Paharul neplăcerilor pe care trebuie să le suporte apărătorii olimpismului se umple şi cu bruiaje politice. Scandaluri pe care, se pare, CIO ar prefera să le ascundă sub preş.

La ceremonia de deschidere, port-drapelul delegaţiei palestiniene a salutat, la intrarea în arena olimpică, cu un deget nu dintre cele mai fericit alese. Nu este nevoie de prea multă fantezie şi nici de studii politologice ieşite din limitele bunului simţ pentru a-ţi da seama că substratul gestului palestinian era, de fapt, un mesaj politic, transmis Israelului. Sportiva palestiniană a cam încălcat, prin gestul ei, Charta Olimpică, în al cărei preambul scrie limpede: mişcarea olimpică îşi propune să contribuie la crearea unei lumi mai paşnice, să combată orice formă de discriminare – şi, aceasta, prin prietenie, solidaritate şi fair-play. Folosirea abuzivă a sportului în scopuri politice este interzisă de charta olimpică, în vreme ce la articolul 61 se precizează că pe arenele olimpice este interzisă orice demonstraţie politică, religioasă sau rasistă.

CIO nu i-a cerut sportivei din Palestina nici măcar o explicaţie pentru gestul ei. Iar apoi a mai urmat şi decizia judokanului iranian Arash Miresmaeili, campionul monidal şi favoritul la medalia de aur care a refuzat să urce pe tatami pentru a lupta împotriva unui sportiv din Israel. Un act politic lăudat, la Teheran, de preşedintele Mohamed Khatami. CIO nu a reacţionat, din nou – iar iranianul a recurs la o stratagemă: a mâncat mult înaintea cântarului oficial, astfel că a fost transferat la o altă categorie.

Cert este că pentru încălcările politice ale chartei olimpice nu există – deocamdată – sancţiuni.