Spirite încinse

Alegerile americane au de regulă darul de a încinge spiritele. Şi nu doar peste ocean. Înfierbântare până la un punct firească, dată fiind miza uriaşă a desemnării liderului singurei superputeri. Dar în condiţiile actualului război global împotriva terorismului, declanşat de atentatele de la 11 septembrie 2001, apropiatul scrutin pentru desemnarea viitorului şef al Casei Albe riscă să amplifice tensiunile până la cote frizând psihoza. Teoriile conspiraţioniste au reînceput să circule cu maximă vigoare, iar antipatia multora din vechea Europă faţă de actualul preşedinte american George Bush se reflectă în bănuieli stranii şi comentarii virulente precum cele apărute marţi în ziarul austriac de stânga, Der Standard. Cotidianul vienez nu se dă în lături să se întrebe dacă în timpul dezbaterii sale cu John Kerry, şeful Casei Albe n-a trişat cumva recepţionând, în speţă, ”prin cască, instrucţiuni de la consilierii săi”, pentru a-i putea replica mai eficient contracandidatului său democrat.

Chestiunea esenţială nu vizează fireşte atari speculaţii de nimic dovedite, cât alarmanta persistenţă a şubrezimii raporturilor transatlantice oglindită în continuare în asemenea şi în diverse alte editoriale europene. Ziarul german Die Tagespost din Wuerzburg, de pildă se arată convins că lumea n-ar fi devenit defel mai sigură, devreme ce războiul irakian ”a creat un clivaj fără precedent în sânul alianţei nordatlantice. Europa”, scrie ziarul, ”e profund divizată. Mari părţi ale vechii Europe nu înţeleg câtuşi de puţin că evenimentele dela 11 septembrie 2001 au traumatizat naţiunea americană. Incă şi mai puţin pricep unii din aceşti europeni de ce aproximativ o juumătate din naţiunea americană acceptă ideea transformării SUA în jandarmul lumii, astfel încât să se pună stavilă terorismului internaţional. Pentru ca atentatele teroriste de la 11 septembrie să nu se mai repete, preţul care trebuie plătit în acest scop inclusiv în materie de drept internaţional a devenit aproape indiferent”, notează în concluzie cotidianul german.

Alte ziare apusene se ocupă de alegerile afgane şi de cele care urmează să se deruleze în ianuarie 2005 în Irak. Olandezul De Telegraaf se opune unei virtuale amânări a scrutinului irakian, care, în fond, ”i-ar răsplăti pe insurgenţi şi terorişti. In plus, desfăşurarea votului la timpul stabilit le-ar oferi americanilor justificarea necesară proiectării retragerii trupelor lor din Irak”, ceea ce potrivit ziarului, ar fi ”dorinţa comună a celor mai mulţi irakieni”.

New York Times analizează alegerile prezidenţiale afgane, şi remarcă faptul că ”de legitimitatea democratică pe care votul l-ar putea oferi şefului statului va depinde capactitatea lui şi a Afganistanului de a se impune în faţa talibanilor şi a potentaţilor militari locali fără ajutor extern, american”. Fiindcă doar ”medierea proprie instituţiilor democratice poate crea punţi între diversele clanuri, grupuri şi facţiuni etnice, lingvistice şi religioase din Afganistan”, relevă ziarul new-yorkez. Amintind de răbdarea şi curajul alegătorilor afgani New York Times lansează un apel la susţinerea acestei ţări, care, potrivit cotidianului din metropola americană, ”merită cu prisosinţă ajutorul Americii şi al Naţiunilor Unite”. Ziarul berlinez Die Welt se raliază acestui apel, cerând însă Germaniei ”să contribuie la elaborarea unui concept politico-economic”, menit să contribuie la stabilizarea pe termen lung a Afganistanului.

Şi posibila aderare a Turciei la UE continuă să încingă spiritele, înfierbântându-le îndeosebi în Germania şi în special după controversata propunere creştin-democrată de organizare a unei acţiuni de strîngere de semnături menite să împiedice integrarea Ankarei. O serie de comentatori critică mai mult sau mai puţin vehement această propunere, Saarbruecker Zeitung şi Darmstaetter Echo de pildă considerînd că sugestia ar denota ”criza din sânul creştin-democraţiei germane” şi ar spori prin populismul ei recrudescenţa pericolului extremei drepte. Flensburger Tageblatt se întreabă în ce măsură şefa Uniunii Creştin Democrate, Angela Merkel, mai este oare capabilă să ridice pretenţii de a conduce statul german. Alţi analişti reliefează existenţa unor disensiuni în această chestiune chiar în sânul opoziţiei germane de centru-dreapta. Pe de altă parte însă, parizianul Liberation constată că, în Franţa, ideea aderării acestei ţări musulmane a generat un consens – şi-anume un consens împotriva includerii Turciei în Uniunea Europeană. Aceasta însă, potrivit ziarului de stânga francez, ”din motive nu tocmai raţionale”.