1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Speranţa moare ultima

22 februarie 2011

În Cehia există cei mai mulţi atei din Europa. Conform unui recent sondaj de opinie, 8% din populaţie nu aparţine niciunei comunităţi religioase. Un exemplu al dezinteresului faţă de credinţă este mânăstirea Tepla.

https://p.dw.com/p/R2Cp
Mânăstirea TeplaImagine: Kilian Kirchgeßner

Construită în stil baroc, având dimensiunile unui palat regal şi un parc cu o suprafaţă de 16 hectare, mânăstirea Tepla poate fi considerată o minune arhitecturală. În vremurile bune, clădirea adăpostea 130 de călugări. În ziua de azi sunt numai şapte. Unul dintre aceştia este părintele Augustin, administratorul mânăstirii.

O vizită în interiorul mânăstirii taie respiraţia fiecărui oaspete: culoarele sunt lungi, treptele numeroase, existe multe capele, săli de dimensiuni generoase şi camere de lucru. Părintele Augustin poarta la brâu un mănunchi de chei. Capela de iarnă, situată în partea de nord a complexului, arată acum ceva mai bine.

"Aici totul a fost distrus. Stucatura e nouă, pictura de pe tavan se cojise. Era o expunere interesantă a sfinţilor Petru şi Pavel, o compoziţie barocă executată direct pe tencuială", explică părintele Augustus.

Das Kloster im Niemandsland
Părintele AugustinImagine: Kilian Kirchgeßner

Pe vremea comunismului, mânăstirea a servit drept unitate militară. Soldaţii au devastat clădirea, acoperişul era plin de găuri, iar parcul era poligon pentru exerciţiile cu tancuri. Biblioteca în stil neobaroc a fost transformată în depozit de arme, iar cărţile au fost arse în sobe.

"În anii ´90, când am început lucrările de restaurare, localnicii ne-au privit cu scepticism. Încă mai aveau în minte vechea propagandă conform căreia Biserica e duşmanul de clasă. Oamenii se temeau că vom reînvia aici Evul Mediu. Cândva am început să ne întrebăm: de ce nu ne ajută nimeni? Construcţia stătea să se dărâme! Nu avem nevoie de ea pentru noi. Moştenirea culturală ne aparţine, tuturor"

, adaugă părintele Augustus.

În prezent, o echipa de muncitori încearcă să salveze o parte a clădirii care ameninţă să se prăbuşească. Incursiunea alături de părintele Augustus se încheie în biserica în care se găseşte sarcofagul Sfântului Hroznata; cel care în secolul al XII-lea, după moartea soţiei şi a fiicelor sale, a pus bazele mânăstirii.

"Pentru mine, Sf. Hroznata este un om al speranţei. Cu toate că a pierdut tot ce a avut mai scump, nu şi-a pierdut nici credinţa, nici pofta de viaţă. Sf.Hroznata a învins durerea, iar aceasta este moştenirea pe care ne-a lăsat-o şi de care ne bucurăm de opt sute de ani încoace."

Autori: Kilian Kirchgessner, Claudia Ştefan
Redactor: Petre M. Iancu