Speculaţii şi utopii

Multe speculaţii vizează eventuala retragere din cursă a actualului cancelar, Gerhard Schroeder. Sueddeutsche Zeitung din Muenchen relatează azi că în sânul conducerii social-democrate se tinde spre propulsarea actualului preşedinte al partidului, Franz Muentefering în funcţia de vicecancelar al unui guvern federal alcătuit împreună cu Uniunea Creştin-Democrată. Social-democraţii ar dori să împiedice astfel ca şefa Uniunii, Angela Merkel, să-i succeadă lui Gerhard Schroeder. In acest scop, formaţiunea lui Schroeder speră ca Merkel să fie înlocuită la cârma unei alianţe de largă majoritate, de alt om politic conservator.

Speculaţii similare, dezminţite azi nu prea energic de secretarul general al SPD, Klaus Uwe Benneter, care a susţinut în continuare revendicarea ca Schroeder să rămână cancelar au apărut şi în Westdeutsche Allgemeine Zeitung. WAZ relevă că eventualitatea unei intrări în cabinet a lui Muentefering nu înseamnă automat catapultarea lui Merkel în funcţia executivă supremă, cancelariatul putând fi preluat şi de premierul bavarez Edmund Stoiber, care şi-a anunţat disponibilitatea de a se muta de la Muenchen la Berlin. Suedeutsche Zeitung supralicitează, afirmând că, din unghiul social-democraţilor, cel mai potrivit cancelar creştin-democrat ar fi Wolfgang Schaeuble.

In schimb tabloidul Bild îl vede pe actuualul ministru de interne social-democrat, Otto Schily, în funcţia de vicecancelar şi ministru de externe.

Ziarele germane se ocupă şi de rocada petrecută la conducerea grupului parlamentar ecologist, semnalând că prezenţa în vârful verzilor din Bundestag a ministrului mediului, Renate Kuenast şi a lui Fritz Kuhn oglindeşte situaţia unui partid forţat să treacă în opoziţie. Frankfurter Allgemeine Zeitung relevă popularitatea de care se bucură Renate Kuenast. Iar Nordwest-Zeitung din Oldenburg elogiază decizia ecologiştilor „de a opta în favoarea unei perechi de politici îmbinînd gândirea strategică şi prezenţa de spirit”. Alţi observatori deplâng eşecul suferit de reprezentanţii mişcării civice anticomuniste din estul Germaniei, ai cărei reprezentanţi au pierdut cursa pentru şefia grupului ecologist. Analiştii subliniază însă, pe de altă parte, că nici noii lideri parlamentari ai formaţiunii de stânga nu sunt cu totul ostili unei eventuale alianţe cu forţele de centru-dreapta.

Dar care va fi viitorul politic al premierului israelian Sharon? Ziarele apusene consacră spaţii largi victoriei repurtate de arhitectul retragerii israeliene din Gaza în cadrul blocului său de centru-dreapta Likud, în faţa vechiului său rival, ex-premier şi ex-ministru de finanţe Beniamin Netaniahu. Politiken din Copenhaga regretă victoria lui Sharon care, potrivit comentatorului danez ar fi dus la crearea unui partid de centru şi la alunecarea în insignifianţa radicalismului de dreapta a Likudului.

Analizând confruntarea dintre Sharon şi Netaniahu care ceruse în zadar devansarea alegerilor interne de partid, oferindu-i premierului şansa unei izbânde la mustaţă, ziarul berlinez Die Welt scrie euforic că, de bunăseamă, „s-a petrecut în Israel un nou miracol. Bătrânul vulpoi a biruit odată în plus, Sharon cucerind poziţia de rege necontestat al statului evreu nu doar în popor, ci şi în rândul propriei sale formaţiuni politice. Spre a-şi asigura victoria”, aminteşte ziarul, „Sharon ameninţase că va proceda la înfiinţarea unui nou partid, care ar fi transformat Likudul într-o grupare liliputană”. Sperând că Sharon ar putea să-i calce pe urme lui Menahem Begin, şi să devină al doilea premier de dreapta, care să încheie un tratat de pace cu un adversar arab, ziarul condiţionează însă „acest triumf de liderul palestinian Mahmud Abbas".

Or, cotidianul vienez Der Standard subliniază că nu există nici o şansă de ameliorare a situaţiei în regiune, devreme ce „doar dezarmarea şi dizolvarea grupării teroriste palestiniene Hamas” ar putea duce la un progres real. „Teoretic acest lucru s-ar putea produce fie violent şi imediat, aşa cum o cere foaia de parcurs spre pace, fie treptat, prin asimilarea extremistei grupări islamiste în structurile autorităţii autonome palestinene, aşa cum o doreşte Abbas. Dar ambele variante”, notează pesimist ziarul austriac, "sunt pură utopie”.