1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Germania

SPD intră în marea coaliţie de la Berlin, alături de CDU/CSU

Contestat şi nu rareori aspru criticat pentru erorile comise de partid, Sigmar Gabriel a reuşit să reziste şi conduce în continuare SPD. Portretul unui politician care ar fi putut să îşi piardă, sâmbătă, cariera politică

default

Sigmar Gabriel

Update: SPD a votat pentru intrarea în marea coaliţie, alături de Uniunea CDU/CSU. Rezultatul - 75,96 la sută dintre membri SPD au votat pentru coaliţie - confirmă aşteptările conducerii social-democrate, care preconizase intrarea SPD la guvernare, alături de cancelarul Merkel, în urma votului din SPD.

Aproximativ 260 000 de social-democraţi au votat pentru intrarea partidului în coaliţie, în timp ce 80 000 (aproximativ 24%) s-au pronunţat împotrivă. În total, aproximativ 470 000 de membri ai SPD au fost solicitaţi să voteze în privinţa intrării la guvernare. Dintre aceştia, doar 370 000 şi-au exprimat votul.

----------------------------------------------------------------------------------------------------

Sigmar Gabriel a ajuns foarte sus. Dintr-un tânăr pasionat de muzica pop, ironizat adesea de colegii de partid si poreclit "Siggi-Pop", Gabriel a devenit, nu fără contestări, preşedintele SPD.

Politician de provincie din Saxonia Inferioară, Gabriel a devenit unul dintre cei mai influenţi bărbaţi din Germania. Începând din 2009 se află la şefia Partidului Social-Democrat, cea mai veche formaţiune politică democrată din Germania. De atunci a continuat, energic şi cu mult tact politic, să conducă SPD. În această perioadă a reuşit să insufle curaj tovarăşilor de partid şi să refacă o formaţiune politică măcinată de probleme.

După rezultatul dezastruos de la alegerile din 2009, când susţinerea populară pentru SPD a scăzut de la 34 la 23 la sută, Gabriel, care la acea vreme conduce Ministerul Mediului, a ţinut un discurs încurajator, îndemnându-i pe colegii săi de partid să "iasă afară, la luptă".

Din postura de învingător, conferită de votul delegaţiilor, care în proporţie de 94,2 la sută au decis ca Gabriel să preia şefia partidului de la Franz Müntefering, noul şef al social-democraţilor promitea să aducă SPD din nou la putere.

Au urmat, în schimb, patru ani de opoziţie, timp în care Gabriel a săvârşit o amplă reformă internă. A renunţat la prezidiul de partid, lărgind departamentul de conducere şi a decis organizarea regulată de reuniuni ale partidului.

Influenţa lui Gabriel în SPD s-a manifestat din plin, cu precădere în perioada care a urmat alegerilor parlamentare din septembrie 2013, când s-a pronunţat pentru începerea negocierilor privind formarea unei coaliţii cu Alianţa CDU/CSU. Decizia privind intrarea la guvernare alături de Merkel, Gabriel a lăsat-o în seama membrilor de partid.

Reales

Luna trecută, în cadrul Adunării Generale a SPD de la Leipzig, Sigmar Gabriel a fost reales în funcţia de preşedinte SPD. Rezultatul votului nu a fost însă deloc spectaculos, doar 83,6 dintre delegaţi votând pentru rămânerea lui în funcţie, cu 8 la sută mai puţini decât în 2011. În replică, Gabriel a mulţumit colegilor de partid "pentru rezultatul foarte sincer" pe care l-a obţinut.

Anterior realegerii sale, Gabriel pusese în faţa partidului o oglindă necruţătoare. În contextul alegerilor care băteau la uşă, social-democratul atrăgea atenţia că "nu este nimic de înfrumuseţat". "Întreaga responsabilitate politică pentru rezultatul alegerilor este a mea", spunea, la acea vreme, Gabriel.

Şeful SPD a înţeles că partidului suferea de o masivă lipsă de încredere şi că, pentru oamenii din Germania, economia este mai importantă decât idealurile dreptăţii în accepţiune social-democrată. Din acest motiv, SPD trebuia să îşi îndrepte mai mult atenţia către probleme economice. Tocmai de aceea, partidul a mers pe mâna lui Peer Steinbrück la alegerile din septembrie - fost ministru federal al finanţelor. Partidul avea, însă, nevoie de mult mai mult pentru a-şi reveni.

Înfrângere dureroasă

Mărturie stau cele 25,7 procente obţinute la alegerile din septembrie, unul dintre cele mai slabe rezultate obţinute vreodata de SPD.

Sigmar Gabriel a fost făcut responsabil de situaţie, criticii lui acuzându-l că i-a luat faţa lui Steinbrück cu declaraţii şi propuneri nefericite, nediscutate în cadrul partidului.

Astfel, în timpul campaniei electorale, Gabriel a pomenit despre reducerea limitei de viteză pe autostrăzile germane, pentru ca apoi, din cauza protestelor pe care le-a generat, să renunţe, discret şi rapid, la propria propunere. În plus, el însuşi s-a îndoit la un moment dat de faptul că Steinbrück este candidatul potrivit pentru funcţia de cancelar.

Cu toate acestea, la Leipzig nimeni nu a mai pomenit despre trecut. Prietenia cu Steinbrück a rămas intactă de-a lungul campaniei electorale. "Eşti un tip de treabă", i-a spus Gabriel lui Steinbrück după alegeri.

Un astfel de ton împăciuitor dă foarte bine în societatea germană, iar Gabriel ştiut să puncteze la acest capitol. În pofida felului său mai scorţos de a fi, inclusiv cu jurnaliştii, care reuşesc să-l enerveze destul de repede, şeful SPD a reuşit să devină unul dintre cei mai îndrăgiţi politicieni din Germania.

Punându-i să decidă dacă vor sau nu ca SPD să facă parte din viitoarea coaliţie de guvernământ, alături de CDU/CSU, Gabriel îi confruntă pe social-democraţi cu o mare dilemă. Cei mai mulţi dintre aceştia resping apropierea de Merkel, având amintiri nu tocmai fericite şi îndepărtate din perioada 2005-2009, când ultima mare coaliţie a însemnat începerea declinului pentru SPD. De altfel, şi pentru Gabriel însuşi votul SPD în privinţa intrării în coaliţie reprezenta o piatră de încercare. Un "nu" decis de baza partidului ar fi putut însemna sfârşitul carierei politice pentru acesta.

Nu este încă foarte clar ce poziţia va ocupa Sigmar Gabriel în noul cabinet de la Berlin. Cel mai probabil, acesta va prelua şefia unui nou minister, responsabil de economie şi energie. De altfel, presa germană scrie că Gabriel ar putea deveni un "superministru", referindu-se la entitatea ministerială pe care ar urma să o conducă. Din această poziţie, social-democratul ar deveni vice-cancelar.