Spania, o "preşedintă" pasivă a UE

Opoziţia spaniolă, prin vocea conservatorului Mariano Rajoy din partea Partidului Popular, l-a criticat pe Jose Luis Zapatero, acuzându-l pe premierul socialist că nu a făcut nimic pentru a proteja Spania de criza economică.

Cu o lună înainte ca Spania să preia Preşedinţia UE, intra în vigoare Tratatul de la Lisabona, document care a schimbat fundamental rolul instituţiilor în cadrul Uniunii. De pildă, instituţiile însărcinate cu relaţiile externe sunt de-acum înainte conduse de Catherine Ashton, lucru admis cu oarecare tristeţe şi umilinţă de ministrul de externe spaniol, Miguel Moratinos care, sec, a spus că "ministrul de externe spaniol îi stă complet la dispoziţie doamnei Ashton".

Moratinos, idei nerealiste

În aceaşi ordine de idei, Moratinos s-a referit şi la aportul pe care Spania a vrut să-l aducă la soluţionarea tensiunilor din Orientul Apropiat. Ideile oficialului spaniol au fost şi rămân din păcate complet nerealiste.

"Visul meu este de a face posibilă apariţia până în 2010 a unui stat palestinian, care să îşi desfăşoare activitatea în pace şi siguranţă alături de Israel. De ce să mai aşteptăm cu împlinirea acestui lucru?", se întreba de curând ministrul de externe spaniol.

Şi totuşi, nici în Orientul Apropiat, nici în alte zone ale lumii măcinate de frământări, spaniolii nu au repurtat vreun succes diplomatic remarcabil. De fapt, în cel puţin o situaţie, guvernul de la Madrid ar fi trebuit să recunoască faptul că nu a avut capacitatea de a acţiona. Este vorba de anunţul făcut de preşedintele american, Barack Obama, care a transmis europenilor că nu va participa la summit-ul UE din Madrid.

Nedumeriri americane

Se pare că decizia administraţiei americane a avut la bază o mare nedumerire cu privire la cine era partenerul de dialog în UE odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Preşedintele Herman Von Rampuy sau premierul spanion Zapatero?

Nu este însă mai puţin adevărat că nici celelalte state membre ale UE nu s-au arătat deosebit de interesate de întâlnirea cu liderul de la Casa Albă. Oricum, încă de la începutul anului, un singur subiect a ocupat agenda oficialilor europeni, anume combaterea crizei greceşti, respectiv evitarea unui colaps financiar de proporţii pe bătrânul continent.

Şi în această situaţie reacţia Spaniei a părut mai degrabă formală, de vreme ce chestiunile arzătoare au fost abordate de actorii europeni cu greutate: Germania, Franţa, Comisia Europeană sau Banca Centrală Europeană.

Şi, nu în cele din urmă, Spania însăşi pare a fi următoarea candidată pe lista ţărilor care se află în prag de faliment.

Autor: Cristoph Hasselbach / Vlad Drăghicescu

Redactor: Petre M. Iancu