1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Societate

Sortarea deşeurilor - o mică revoluţie în 1991

Pe 8 mai 1991 executivul german a decis în favoarea sortării deşeurilor. În spatele acestui termen se ascundea o mică revoluţie: de la aplicarea noii decizii, cota ambalajelor reciclate a crescut la 80%.

default

Zilele acestea, Klaus Töpfer are alte griji. Comisia de Etică pe care o conduce trebuie să prezinte guvernului, până la sfârşitul acestei luni, un raport privind responsabilitatea menţinerii producţiei de energie electrică din surse nucleare. Pentru "mica revoluţie" petrecută în urmă cu două decenii, pe vremea când era ministru al mediului, nu-i mai rămâne timp.

Ceea ce la vremea sa, acum două decenii, ministrul bavarez al mediului, Peter Gauweiler (CSU), cataloga drept "o beţie cu apă rece", incapabilă să ducă la diminuarea cantităţii de deşeuri, reprezintă în ziua de azi garantul unei cote de reciclare duble faţă de cea din 1991. Punctul verde poate fi zărit acum în multe din ţările care, pe vremuri, au ironizat decizia Germaniei de a-şi sorta deşeurile.

De la 1 decembrie 1991 încoace, producătorii şi comercianţii au fost obligaţi să preia ambalajele folosite şi să le trimită la reciclare. Curând, sistemul dual a început să se confrunte cu probleme masive. Sub sigla "Punctul verde", producătorii de alimente au început să organizeze procesul de colectare şi reciclare a ambalajelor.

Sistemul dual a fost redus numai la plastic şi sticlă. În pubele galbene sau saci de aceeaşi culoare a început să fie depozitat plasticul vechi, lucru care a dus la o creştere masivă a costurilor de colectare şi reciclare. Apoi a început să se sorteze hârtia.

În 2001, ministrul mediului Jürgen Trittin a impus sticlele şi cutiile de băuturi returnabile. Comerţul cu amănuntul care pentru strângerea acestor ambalaje a fost nevoit să investească miliarde de euro în automate s-a plâns încontinuu. Comercianţii au reuşit cu greu să împiedice introducerea garanţiei şi la sticlele de vin.

Dosen

Abundenţa de cutii de bere sau suc şi sticle de plastic goale a putut fi controlată numai prin impunerea unei garanţii, chiar dacă acest proces a dat bătăi de cap consumatorilor. Fiecare magazin şi-a creat un sistem propriu de funcţionare, aşa încât clienţii nu mai ştiau unde să înapoieze ambalajele şi cine le plăteşte. Unii comercianţi ofereau bonuri valorice, alţii scădeau garanţia din valoarea cumpărăturilor achitate la casă.

Abia după câţiva ani, la presiunile Uniunii Europene, a fost adoptat un sistem unitar prin care clienţilor li se achită contravaloarea sticlelor şi cutiilor returnabile.

Şefa CDU de la acea vreme, Angela Merkel, l-a atacat dur pe ministrul Trittin pentru haosul din sistemul de colectare. Replica acestuia a venit rapid, Trittin amintindu-i fostului ministru al mediului Merkel (1994 -1998) că nici ea nu a avut o contribuţie la simplificarea legislaţiei. Ar fi meritul actualului cancelar că prevederile în vigoare fac diferenţa, de exemplu, între Ice Tea carbogazos şi natural.

Iar acum? Acum germanii sunt ameninţaţi cu introducerea unei noi pubele pentru colectarea deşeurilor "valoroase". Administraţiile locale şi firmele de salubrizare particulare intenţionează să prefacă în bani materialele care, deseori, ajung în crematorii.

"Consumatorii nu au nicio justificare pentru actualul lor comportament, în care paharele goale de iaurt se strâng în pubelele galbene, dar răţuştele de baie, nu", susţine Jochen Flasbarth, preşedinte al Comisiei federale de mediu (UBA). În viitor şi jucăriile de plastic stricate sau găleţile vechi ar putea fi revalorificate.

Autori: Georg Ismar (dpa), Claudia Ştefan
Redactor: Petre M. Iancu