1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Sondajele sunt falsificate, dar nu oricum

Sondajele de opinie sunt instrumente aproape miraculoase prin care pot fi anticipate rezultatele alegerilor. Dar, în acelaşi timp, sunt şi căi insidioase de a manipula opinia publică.

Fostul premier Emil Boc

Fostul premier Emil Boc

Pe urmele unor sondaje devenite populare graţie temelor politice, presa a multiplicat informaţia potrivit căreia alegătorii români ar avea o puternică preferinţă pentru o putere monolit, una în care preşedintele şi şeful guvernului să facă parte din acelaşi partid politic.

Ar fi surprinzător să fie aşa, mai ales după guvernarea Boc-Băsescu, în timpul căreia am asistat la transformarea regimului semi-prezidenţial într-un regim prezidenţial de facto. Sondajele de opinie realizate în ultimii ani îl considerau pe Emil Boc unul dintre cei mai slabi premieri pe care i-a avut România vreodată şi acest lucru se datorează, probabil, tocmai invizibilităţii sale şi subordonării faţă de voinţa preşedintelui. Nu premierul Emil Boc a anunţat tăierea salariilor şi pensiilor – şi se pare că nici nu ar fi dorit să o facă –, ci preşedintele, care, din acel moment, s-a instituit ca şef unic al Executivului.

În ciuda acestor împrejurări, nu ar fi imposibil ca societatea românească să nutrească, în fondul ei, o constantă aspiraţie către consens politic. Există multe indicii că, în ciuda scandalurilor cultivate cu voluptate, românii se feresc de dispute, preferând opinia calmă şi neclintită de controverse. Atâta doar că sondajul la care ne referim pare cel puţin ciudat şi nu inspiră încredere.

Este vorba de cel mai recent sondaj INSCOP Research, publicat în 16 octombrie şi realizat în prima săptămână a acestei luni, care chestionează tocmai subiectul relaţiei dintre preşedinte şi premier. Una din întrebări, divizată în două ramuri, a fost formulată dupa cum urmează:

Este mai bine ca preşedintele şi primul ministru să facă parte din aceeaşi tabără politică pentru a nu mai exista certuri şi instabilitate­? sau

Este mai bine ca preşedintele şi primul ministru să fie din tabere politice diferite pentru a se controla unul pe altul, chiar şi cu riscul de a avea certuri şi instabilitate?

Iată şi răspunsurile: peste două treimi, mai exact 61,3%, preferă prima variantă, în care puterea este monolitică, iar 38,7% preferă o putere divizată.

Dar ştim cu toţii că cel mai mult contează felul în care pui întrebările. Chestionarul a fost alcătuit în aşa fel, încât participanţii să aleagă prima variantă. Observaţi că prima ramură a întrebării este orientată către un scop pozitiv (să nu mai fie certuri), în timp ce a doua ramură face concesie unei împrejurări indezirabile (cu riscul de a avea certuri).

Dar dacă întrebările ar fi fost formulate invers, cu concesia negativă în prima ramură şi scopul pozitiv în a doua? Ca de exemplu :

Este mai bine ca preşedintele şi primul ministru să facă parte din aceeaşi tabără politică, chiar cu riscul de a favoriza o putere excesivă şi abuzivă? sau

Este mai bine ca preşedintele şi primul ministru să fie din tabere politice diferite pentru a se controla unul pe altul şi pentru a evita apariţia unei puteri excesive?

Este foarte probabil ca prima ramură a întrebării, reformulată ca mai sus, să evoce administraţia Năstase-Iliescu sau administraţia Boc-Băsescu, ambele fiind de natură să provoace sentimente negative. Rezultatele ar fi putut fi cu totul altele, mai ales că partea a doua întrebării are, în varianta reformulată, o finalitate pozitivă.

Cei care fac sondaje în cursul campaniilor electorale ştiu prea bine că totul ţine de cum se pune întrebarea. E o certă manipulare a opiniei, cu atât mai mult cu cât tema supusă discuţiei ţine de un domeniu constituţional complicat care, în mod normal, nu ar trebui supus judecăţii publice într-o manieră simplistă.

În contextul nostru politic, sondajul îi foloseşte de minune premierului Victor Ponta. De fapt, este chiar un fel de a spune că alegătorii români nici nu pot avea altă preferinţă decât Victor Ponta, căci numai el întruneşte condiţia puterii monolitice de natură să evite ”certurile şi instabilitatea”.

De altfel, premierul a acordat acestui subiect o foarte mare importanţă anunţând din timp că va numi un prim-ministru din afara PSD. Un anunţ cu totul surprinzător care nu poate fi explicat decât în acest context. Premierul se temea că alegătorii îşi vor aminti de tandemul Boc-Băsescu sau că adversarii vor ataca pe tema puterii excesive. Dar, din acest moment, temerile sale au fost risipite.