1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Soluţii pentru Planeta Albastră

Temperatura globală mai poate creşte cu maximum 2 grade. De aceea, emisiile de CO2 ar trebui reduse la zero. Până în anul 2100, din atmosferă ar trebui să dispară gazele nocive, avertizează Consiliul ONU pentru Climă.

Actualul raport al Consiliului Interguvernamental pentru Schimbări Climatice (IPCC) subliniază efectele devastatoare ale creşterii nivelului de CO2. Cu mare probabilitate, până la finele acestui secol, temperatura globală va spori cu 3,5 până la 5,9 grade Celsius în raport cu evoluţia constatată în era anterioară industrializării.

Până la sfârşitul secolului viitor, experţii în domeniu apreciază că temperatura va creşte cu 7 grade Celsius. În aceste condiţii, în oraşele din Europa Centrală se vor înregistra temperaturi asemănătoare celor din deşertul libian - susţine Institutul pentru Cercetarea Climei de la Potsdam (PIK).

Omenirea îşi poate permite o încălzire globală de cel mult 2 grade Celsius. De altfel, asupra acestui plafon maxim au căzut de acord participanţii la Conferinţa ONU pentru Climă de la Copenhaga (2009). Emisiile de gaze cu efect de seră (CO2, Metan, N2O) ar trebui reduse radical. În prezent, cantitatea de gaze nocive care pătrunde în atmosferă este de 55 de gigatone anual.

Situaţia după anul 2050

Dacă la nivel global ar fi eliminate mai puţine gaze nocive, măsurile de eliminare a acestora din atmosferă, care ar putea fi luate începând din cea de-a doua jumătate a secolului, ar fi mult mai mici.

Consiliul ONU pentru Climă consideră că ar fi necesară reducerea la zero a emisiilor de CO2 până în 2055 - 2070. În prezent, gazul carbonic obţinut prin arderea combustibililor fosili reprezintă 65% din gazele cu efect de seră produse de omenire. Cota globală cauzată de defrişări şi de schimbarea destinaţiei terenurilor este de 11%.

De asemenea, în opinia cercetătorilor, şi emisiile de metan (CH4) sau de oxid de azot (N2O) vor trebui reduse la zero între anii 2080-2100. Emisiile de metan contribuie cu 16 procente, iar cele de oxid de azot cu 6% la creşterea potenţialului efectului de seră.

Cea mai bună şi mai ieftină cale, dar şi cea cu riscurile cele mai mici, ar fi trecerea la folosirea energiei alternative.

Aproximativ un procent din actualele emisii de CO2 ar putea fi reciclat şi folosit ca materie primă - susţin specialiştii în domeniu. Primele instalaţii experimentale au fost create. Cu ajutorul energiei eoliene, firma Audi a început să producă hidrogen prin electroliză. În următoarea etapă, din CO2 va fi produs metan (CH4) folosit la funcţionarea maşinilor.

De asemenea şi industria chimică a început să utilizeze gazul carbonic. Concernul Bayer Material Science foloseşte gazul rezultat de la o centrală electrică pe cărbune la producerea poliuretanului.

CO2 în subteran

O altă posibilitate de reducere a emisiilor de CO2 este aşa-numita "Tehnologie CCS" (Carbon Capture and Storage). Gazele rezultate din activitatea centralelor sau a fabricilor ar putea fi stocate în subteran, în depozitele de petrol şi gaze epuizate. Industria petrolieră a făcut deja primele experimente. Deschizător de drumuri în domeniu este concernul norvegian "Statoil".

O posibilitate de eliminare a gazului carbonic din atmosferă ar fi utilizarea tehnicii CCS în combinaţie cu biomasa. Plantele consumă CO2 în procesul de creştere, lemnul înmagazinează carbon. La arderea acestuia se elimină CO2 care ar putea fi captat şi stocat în subteran. Institutul pentru Cercetarea Climei de la Potsdam (PIK) consideră că această tehnologie nu oferă decât posibilităţi limitate de reducere a gazelor novice.

HTC Biokohle auf dem Feld

HTC, bio-carbune

CO2 ca bio-cărbune

Reîmpăduririle şi regenerarea solului contribuie la reducerea gazului carbonic din atmosferă. Prin formarea humusului, terenurile devin mai fertile şi, pe termen lung, absorb mult CO2. Totuşi, metoda ar necesita un timp mult prea îndelungat până să dea roade.

Hans-Josef Fell, expert pe probleme de energie, este de părere că acest proces natural ar putea fi accelerat cu ajutorul tehnologiei. Aşa-numita "carbonizare hidrotermală" (HTC) permite obţinerea de bio-cărbune din resturi de plante şi alte reziduuri bio. "Pământul ar deveni foarte fertil, deşertul ar putea înverzi, iar solurile erodate şi-ar reveni", susţine Fell. De altfel, primele staţii experimentale au şi fost înfiinţate.

Graţie acestei proceduri, Fell apreciază că, în 30 de ani, din atmosferă ar putea fi îndepărtate cca. 200 de gigatone de CO2 ce ar urma să fie stocate în straturile superioare ale solului. Conform unui recent studiu al Institutului German de Cercetare a Economiei (DIW), bio-cărbunele ar putea deveni salvatorul planetei.