1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Societatea a fost învinsă

Guvernul condus de Victor Ponta operează o schimbare majoră de curs politic, preluând de la preşedintele Traian Băsescu ştafeta proiectului minier de la Roşia Montana.

Armonia politică de la Bucureşti pare să aibă un preţ destul de amar. Guvernul Ponta dă impresia că întreţine relaţii cordiale cu Palatul Cotroceni nu doar din considerente ideale, ci şi pe temeiuri materiale. Înaintea vacanţei prelungite de Paşti, Guvernul a adoptat fulgerător o hotărâre prin care societatea Minvest Deva este divizată în aşa fel, încât exploatarea aurului conform proiectului cunoscut şi intens contestat să se facă prin intermediul unei noi societăţi. Printre rânduri, Guvernul mărturiseşte că intenţionează să dea undă verde proiectului minier lansat de RMGC.

Conform unei ştiri Mediafax, în cuprinsul Hotărârii de Guvern, ”sunt argumentate şi interesul statului de a avea un control corporativ direct asupra societăţii Roşia Montană Gold Corporation, potenţialul financiar ridicat al proiectului, care justifică un transfer al beneficiilor aferente cotei de 19,3% direct către bugetul de stat, precum şi faptul că statul român trebuie să îşi asigure maximizarea beneficiilor economice şi încasărilor bugetare din proiectul Roşia Montană independent de evoluţia viitoare a Minvest”.

Ministrul delegat cu ”marile proiecte”, Dan Şova, va prelua aşadar admininstrarea părţii române care revine din proiectul minier de la Roşia Montană.

Preşedintele Traian Băsescu are toate motivele să fie mulţumit de activitatea Guvernului, căci el pledase în favoarea proiectului minier cu multe ocazii. Este extrem de grăitor că Traian Băsescu a făcut trimitere la ”minerit” şi în discursul său din Parlament în şedinţa suspendării sale în vara anului trecut, după cum vorbise despre acelaşi lucru şi înaintea instalării guvernului Ungureanu. Preşedintele a vorbit mereu, enigmatic, despre un ”chei” la care doreşte să aducă nava ţării sale şi recent a anunţat triumfător că destinaţia a fost atinsă. Opozanţii preşedintelui, obişnuiţi în mod frivol să creadă că acesta vorbeşte fără sens, nu au dat însă prea multă importanţă acestor mici parabole, care nici nu păreau de altfel să fie adresate publicului larg.

Dacă prin societate înţelegem organizaţiile şi asociaţiile civile, cercurile de dezbateri formale sau informale, manifestaţiile de protest şi, în general, substanţa vie a unei inteligenţe morale în plină desfăşurare, atunci putem spune că societatea a fost învinsă. Tineri idealişti branşaţi la noul spirit de responsabilitate care animă lumea, intelectuali conservatori preocupaţi de legăturile cu trecutul, specialişti din mediul academic care vorbesc limba circumspecţiei raţionale, oameni cu simţul libertăţii personale care nu vor să fie alungaţi de forţa abstractă şi cinică a investitorilor globali, s-au opus în zadar.

Mai există însă un aspect de importanţă capitală şi care spune ceva despre adevărata natură a statului român. De obicei se vorbeşte despre efectele nocive şi de lungă durată asupra mediului, despre încălcarea drepturilor omului şi distrugerea unui preţios patrimoniu istoric, dar nu este mai puţin grav că am asistat la infiltrarea treptată a instituţiilor statului şi la neutralizarea tuturor obiecţiilor legale printr-un masiv efort de ”persuasiune”.

În fine, ar mai trebui, poate, să punem în lumină sentimentul de culpabilitate pe care l-au manifestat şi îl manifestă (totuşi) preşedintele Traian Băsescu şi primul-ministru Victor Ponta şi care ia chipul unei stranii pudori. De ce însă atâta pudoare, dacă e vorba de o afacere bună şi sănătoasă cu toate aspectele la vedere?