1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Social democrația impudică de la Primăria Capitalei

Operațiunea vouchere pentru biciclete continuă. Discreția cât privește identitatea beneficiarilor ne dezvăluie însă că lumea înțelege despre ce este vorba și că nimeni nu ignoră caracterul impudic al operațiunii.

Primăria Capitalei practică de la o vreme o formă de social democrație cu totul stranie. Nu de mult a oferit 5000 de vouchere în valoare de 500 de lei pentru cei care ar dori să-și cumpere o bicicletă, o trotinetă electrică sau un vehicul de tip Segway. Procedurile se apropie de final, beneficiarii urmând să-și primească bonurile prin poștă.  Suma e foarte mare raportată la câștigul mediu lunar din România ceea ce nu poate decât să sporească umirea. În plus primăria oferă comunicate lipsite de orice pudoare, în care anunță că proiectul ”s-a bucurat de un real succes în rândul cetăţenilor”. Desigur că ”s-a bucurat de succes”, căci este ca și cum primarul general ar ieși în balcon în zilele de sărbătoare, aruncând cu două mâini teancuri întregi de bancnote de 500 de lei pentru trecătorii care s-ar nimeni prin preajmă. Dar este evident că nu ”succes” este cuvântul potrivit, ci mai curând ”impudoare” sau ”lipsă de reținere”. Și ca și cum nu ar fi fost destul, Primăria condusă de Gabriela Firea a anunțat astăzi că intenționează să mai ofere încă 25 000 de mii de vouchere de aceeași valoare și în același scop, adică pentru biciclete, trotinete și Segway PT.

Cine a stat la coadă ca să obțină aceste vouchere? Nu are acum importanță, dar este interesant că organizatorii operațiunii au avut grijă ca numele lor să nu fie făcut public, lista beneficiarilor publicată pe site-ul Primăriei conținând doar inițiale și un număr de cod. Discreția cât privește identitatea beneficiarilor ne dezvăluie că toată lumea înțelege perfect despre ce este vorba și că absolut nimeni nu ignoră caracterul impudic operațiunii.

Dar nu ”norocoșii” beneficiari ai unui vehicul Segway nou-nouț sunt problema, ci Primăria care recurge la aceste procedee care pun câteva probleme de ordin general.

În primul rând, fiind vorba de bani publici și nu de vistieria de familie a primarilor și consilierilor care au votat propunerea, trebuie să ne întrebăm de ce trotinete electrice și nu arbalete sportive, sau poate drone? Mulți își doresc astăzi o dronă și, în aceeași logică a generozității nelimitate, administrația orașului ar trebui să vină în sprijinul lor. Cu alte cuvinte problema este arbitrariul acestei acțiuni. Nimic nu este mai rău într-o decizie publică decât arbitrariul. Există decizii părtinitoare care îi dezavantajează pe unii în detrimentul altora (ca majoritatea zdrobitoare a deciziilor politice), dar care își au totuși o justificare și care se pot înscrie într-o politică coerentă. Alternanța la guvernare, stânga-dreapta, care a reprezentat regula de bază a democrațiilor occidentale post-belice a avut ca scop tocmai alternarea părtinirilor și crearea unui anumit echilibru. Dar dacă deciziile sunt total arbitrare, ele sunt rele în mod absolut, în ciuda aparenței lor benigne. Să arunci bani mulțimii strânse la sărbători era o formă de caritate și o expresie a magnanimiei suveranului, dar primăria unei capitale europene ar trebui să-și întemeieze deciziile în mod rațional.

A doua problemă este caracterul aleator al acestor vouchere pentru biciclete. O gratuitate nu poate fi decât o practică sistematică justificată de dorința accesului universal la anumite servicii publice (educație, transport, etc) sau de dorința de a premia anumite performanțe excepționale. De pildă unele primării de sector din București acordă elevilor cu rezultate bune la olimpiadele școlare tabere gratuite în Grecia. Dar să faci cadouri tam-nesam primului venit nu are niciun sens și începe să semene teribil de mult cu o formă de mită.

Este uimitoare și reacția presei care pare mai curând indulgentă și care în loc să pună în discuție practica însăși, arbitrarie și aleatorie așa cum am văzut, se întreabă de ce unii solictanți care se găseau inițial pe listă acum nu se mai regăsesc, sugerând că ar fi avut loc nereguli în atribuirea bonurilor.

Dar ce nereguli pot apărea într-o acțiune complet arbitrară? S-ar putea spune că totuși o regulă a existat, aceea a primului venit, dar acest lucru este cu totul secundar. Întreaga acțiune este integral nelegitimă și pare o formă de complezență să te întrebi dacă nu cumva unii au fost nedreptățiți. Ba chiar o diversiune, care abate atenția de la adevăratul scandal.

În fine, se trece cu vederea că nu doar beneficiarii bonurilor de valoare au fost premiați, ci și comercianții de triciclete electrice și vehicule Segway. La început 5000 de bonuri, apoi alte 25 000 de mii, iată se fac deja 30 000 de bonuri care reprezintă în total 150 de milioane de lei din bugetul local dirijați precis către un a numit tip de comerț. Privite așa, bonurile de la Primărie nu mai sunt doar o formă de mită, ci și o subvenție ilegală acordată anumitor produse cu o relevanță redusă pentru viața orașului. În spatele unei carități extravagante, care amuțește criticile, ar putea sta pur și simplu un aranjament oneros.

Horațiu Pepine, DW-Bucureşti