Snobism naturist sau criză sanitară?

Duminică, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor a precizat că în România nu au ajuns loturi de castraveţi din Spania, de la care s-a răspândit infecţia cu bacteria E.coli. Totuşi anunţul a fost oarecum relativizat de chiar oficialii în cauză, care au dezvăluit că au cerut tuturor Direcţiilor sanitare judeţene să supravegheze pe mai departe lanţurile de magazine, în special legumele bio, crescute cu îngrăşământ natural.

De fapt abia aceasta este precizarea esenţială şi anume că infecţia are ca sursă legume care provin din ferme naturiste. Autoritatea de resort (ANSVSA) a mai precizat că persoanele care s-au îmbolnăvit nu ar fi respectat pur şi simplu regula de bază, de a spăla în prealabil legumele cu multă apă.

Preşedintele ANSVSA, Radu Roatiş-Creţan a explicat că "practic, în acest caz nu este vorba de o problemă propriu-zisă de siguranţă a alimentelor, ci de o problemă în respectarea unor norme minime de igienă în cadrul manipulării şi consumării acestor legume crescute bio, cum sunt spălarea lor sub jet de apă, spălarea mâinilor şi a eventualelor ustensile după manipularea acestui tip de legume”.

Oficialii români sunt aşadar de părere că e vorba fie de o neglijenţă banală, fie poate de un snobism naturist cu efecte tragice. Pare puţin exgarat.

Castraveţii bio sunt scumpi şi sunt destinaţi unui public exigent, prosper şi care, în cele din urmă, caută pe această cale “întoarcerea la natură”. Dacă situaţia se va agrava cantitativ (căci este deja tragică) va fi un serios avertisment: “întoarcerea la natură” are riscurile ei, mortale.

În Germania au murit deja 10 persoane, dar cazuri ale sindromului hemolitic uremic au fost raportate şi în Suedia, Danemarca, Olanda şi Marea Britanie, la persoane care s-au întors din Germania.

În România situaţia e mai calmă, deoarece produsele bio au o piaţă, inevitabil, mai restrânsă, dar există totuşi în “marile suprafeţe” sectoare bio, după cum există un colţ distinct pentru ele mai ales în zonele trendy, cum ar zona fi Dorobanţi din Bucureşti.

Alături de minoritatea prosperă din societatea românească, clientela se selectează cu predilecţie din rândul aşa numiţilor “expats”, adică occidentalii stabiliţi cu afaceri în România. Ca întotdeauna, minoritatea bogată are un acces mai direct la “nemurire”. Dar după cum se vede, moda aceasta naturistă poate conţine o ironie tragică.

Pentru România cazul acesta ar putea avea în primul rînd o implicaţie agricolă. I s-a reproşat agriculturii româneşti că nu profită îndestul de trendul naturist, acum când ar avea la picioarele ei întreaga piaţă occidentală.

Dacă subiectul infecţiei va lua amploare şi dacă originea ei va pune în discuţie procedeele fermelor naturiste, atunci şi pentru România subiectul va cădea în desuetudine.

Totuşi dacă producătorii şi consumatorii vor fi dispuşi să renunţe la excesele puriste, producţia de legume după reţetă tradiţională ar putea fi pe mai departe o şansă pentru o agricultură înapoiată tehnologic.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Petre M. Iancu