Situaţia din Fâşia Gaza rămâne tensionată

Naţiunile Unite au solicitat Israelului să permanentizeze deschiderea graniţelor, în speranţa că aplicarea unei astfel de măsuri ar putea preveni tensionarea suplimentară a relaţiilor dintre Israel şi partea palestiniană.

Pacea este dorită – lucru reiterat de însuşi prim-ministrul israelian Ehud Olmert. Şansele instaurării ei sunt însă reduse.

Declaraţiile făcute de John Ging, omul care coordonează programul Naţiunilor Unite de ajutorare a refugiaţilor, sunt atât de percutante încât îi lasă fără replică pe partenerii lui de dialog. Mai mult, pentru a se asigura că a fost bine înţeles, Ging a subliniat în mod ferm câteva aspecte pe care le consideră deosebit de importante. De pildă, faptul că imaginile prezentate la televizor, în care apar camioane israeliene ticsite cu ajutoare pentru locuitorii din Fâşia Gaza, sunt supraestimate.

„Trebuie să ţinem cont de fapte reale. Concret, anul trecut, când asupra Israelului încă se mai trăgea cu rachete, patru sute de camioane au livrat ajutor umanitar pentru Fâşia Gaza, iar 50 de încărcături au fost exportate. Acum nu se mai trage cu rachete, însă ajutorul umanitar se rezumă exclusiv la 100 de camioane pe zi, iar de export nici nu poate fi vorba.”

Speranţe deşarte?

Speranţele comunităţii internaţionale, care credea că fragilul acord de încetare a focului dintre Israel şi gruparea Hamas ar putea detensiona situaţia din Gaza, par a nu avea susţinere în realitate. În ciuda încurajatoarelor declaraţii făcute de Ehud Olmert, care preciza că pacea este un deziderat realizabil, viaţa cotidiană din Gaza este profund marcată de frământări şi incertitudini. Livrarea cu gaz a fost sistată deja de trei luni. Multe familii abia dacă reuşesc să mai gătească, iar la staţiile de alimentare cu gaz metan, cozile sunt interminabile.

„Multe puncte de vânzare nu dispun de spaţiu suficient pentru a umple buteliile tuturor clienţilor. Tocmai de aceea, mulţi clienţi privaţi vin acum la noi, chiar dacă noi livrăm gaz în principal pentru magazine, restaurante şi brutării.”, spune un vânzător de la una din staţiile de alimentare cu gaz din Gaza.

Umplerea unei butelii costă pe piaţa neagră de zece ori mai mult decât la staţiile convenţionale de alimentare. Economia subterană înfloreşte rapid în Gaza, mai ales la graniţa cu Egiptul.

Sute de corturi ascund zidul ridicat la graniţa cu Egiptul. Sub fiecare dintre aceste corturi se află o cale de acces către un tunel. Preţul pe care echipele de televiziune îl plătesc pentru câteva cadre filmate în subteran este de 500 de dolari. Cadre inedite şi surprinzătoare din tunelul lung de 120 metri prin care vin ajutoarele umanitare: îmbrăcăminte, medicamente, ba chiar şi motoscutere aduse din Egipt.

Tunelurile au ieşit de multă vreme din conul de umbră al ilegalităţii. Hamas-ul profită consistent de pe urma lor, la fel şi Egiptul. Poziţia Israelului este suspect de rezervată. De ce? Palestinienii consideră că, pe termen lung, guvernul israelian doreşte să paseze Egiptului responsabilitatea pentru situaţia de la graniţă. Un transfer de responsabilitate despre care John Ging nu doreşte să discute.

„Pentru deschiderea graniţelor este responsabil Israelul. Gaza este un teritoriu ocupat, iar graniţele sunt controlate de israelieni. Din acest punct de vedere, statul israelian trebuie să ia acum o decizie. Nu doar pentru că nimeni nu mai trage cu rachete, ci şi datorită faptului că are îndatorirea juridică de a asigura traficul liber de mărfuri şi libertatea de mişcare a oamenilor din Gaza. Vorbim, de fapt, despre dreptul internaţional.”, a conchis Ging.