Situaţia din Liban

Rezoluţia ONU 1701 a pus capăt după 34 de zile războiului dintre miliţiile libaneze Hisbollah şi Israel. Peste 1200 de libaneziu, în majoritate civili şi-au pierdut viaţa, iar de celalată parte 158 de israelieni, în majoritate soldaţi. Rezoluţia ONU urma să pună capăt nu doar luptelor, ci să înlesnească şi o perioadă de pace şi stabilitate de lungă durată. Astăzi însă Libanul pare mai instabil şi mai divizat decît cu un an în urmă, înaintea războiului cu Israelul.

Libanezii merg din noula strand, străzile comerciale şi restaurantele sunt din ce în ce mai pline, aşa încît în ţara cedrilor, viaţa pare a se fi normalizat, după atentatele cu bombă în care au fost omorîţi printre alţii şi doi politicieni anti sirieni. Dar vînzătoarea Siham Edde vine la strand doar din cauza copiilor ei. Ea trăieşte cu frica în sîn şi regretă că şi copii ei sunt nevoiţi să crească într-o astfel de atmosferă de teamă permanentă. La un an de la adoptarea rezoluţiei ONU 1701 care a pus capăt războiului dintre Israel şi miliţiile radical-islamice Hisbollah, nesiguranţa continuă să fie la ordinea zilei în Liban. Politic ţara este divizată ca niciodată de la războiul civil, între guvernul pro ocicidental al premierului Fuad Siniora şi opoziţia condusă de Hisbollah şi generalul creştin Aoun. Nimeni nu-şi doreşte însă un nou război civil, dar niumeni nu-l poate exclude. Relatările despre reînarmarea numeroaselor fracţiuni politice din ţară nu sunt menite să liniştească spiritele. Walid Jumbalatt, conducătorul influent al druzilor şi aliatul cel mai de nădejde al guvernului Siniora declară că există un stat legal, cel al lui Fuad Siniora şi al armatei libaneze şi alături statul Hisbollah. Libanezii se află la mijloc.

Peste 11.000 de căşti albastre UNIFIL, în majoritate europene patrulează zilnic în satele libaneze, la sud de rîul Litani. Conform Rezoluţiei ONU 1701 la graniţa cu Israelul se află 15.000 de soldaţi libanezi. Aici miliţiile Hisbollah nu sunt prezente. Că în sudul Libanului situaţia nu este de loc sigură,chiar şi pentru trupele UNIFIL o dovedeşte atentatul cu bombă din iunie în care şase soldaţi ai contingentului spaniol au fost ucişi. Cei 900 de soldaţi germani care patrulează în faţa coastelor libaneze nu sunt expuşi unor astfel de pericole. Ei sprijină Libanul în apărarea frontierei maritime. Amiralul Karl-Wilhelkm Bollow precizează că prin prezenţa marinei germane este împiedecat un posibil trafic de arme spre Liban. Dar Israelul continuă să violeze spaţiul aerian libanez. Iranul şi Siria îşi întăresc influenţa prin intermediul miliţiilor Hisbollah. Pe de altă parte şi guvernul american se amestecă urmărindu-şi exact interesele. De suveranitate şi independenţă este greu de vorbit în Liban. Următorul obstacol îl constituie alegerea preşedintelui de către parlament, la sfîtşitul lui septembrie. Dacă ambele tabere nu vor găsi un candidat care să le convină, criza se va agrava. Dacă sentimentul unităţii naţionale va dispărea, totul ar putea deveni extrem de periculos, crede Amal Saad Ghorayeb, expert Hisbollah al Fundaţiei Carnegie pentru pace.

În aceste condiţii libanezilor nu le rămîne altceva mai bun de făcu decît să se bucure de puţină normalitate, atîta timp cît ea va dura.