1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Sistemul judiciar pare scindat

Faptul că membrii CSM nu se mai înţeleg între ei nici măcar asupra unor proceduri minimale pare să dezvăluie existenţa unui neoficial algoritm politic.

Situaţia conflictuală de la Consiliul Superior al Magistraturii reprezintă o serioasă vulnerabilitate a sisemului judiciar. Mai înainte de a analiza poziţiile exprimate şi eventualele subtexte politice, faptul că CSM pare rupt în două tabere adverse este inacceptabil. CSM nu este un for de dezbatere politică şi chiar dacă se prezintă sub forma unei adunări care discută şi ia decizii prin vot, CSM ar trebui să se prezinte în ochii opiniei publice şi deopotrivă în faţa celorlalte puteri ale statului ca un organism perfect solidar. Presupoziţia care stă la temeiul desemnări unor magistraţi sau a altor persoane (reprezentanţi ai „societăţii civile”) în CSM este că toţi membrii săi împărtăşesc exact aeeaşi viziune asupra misiunii lor şi că au un egal respect faţă de regulile clar stabilite. Or, în ultima vreme s-a creat impresia puternică că unii membri ai CSM au o viziune foarte diferită de a celorlalţi şi că există o luptă internă cu privire la înseşi obiectivele lor.

Cert este că în analizele periodice ale Comisiei Europene, CSM a câştigat în ulitmii ani puncte însemnate. La începuturile sale ca instituţie cu funcţionare permanentă (de la reforma Macovei adoptată în 2005), CSM părea să fie un sindicat al magistraţilor, care nutreşte preocupări preponderent materiale, legate de salarii, pensii şi condiţii de muncă. Chiar dacă toate aceste aspecte sunt importante, CSM a fost gândit ca for disciplinar şi ca organism menit să apere independenţa Justiţiei.

Problema însă, adevărata problemă, este că pe măsură ce lucrurile evoluau pozitiv şi calificativele Comisiei Europene erau tot mai bune, se strecura în peisaj o nouă ambiguitate, de natură să creeze noi suspiciuni, de o altă natură. Nu se mai înţelegea bine ce înseamnă presiune politică şi cine o exercită cu adevărat. Unii membri CSM au protestat sonor împotriva unor declaraţii ale preşedintelui Băsescu, (actualul ministru Mona Pivniceru) alţii membrii CSM denunţă astăzi presupusa intenţie a Guvernului USL de a reduce Justiţia la insignifianţă (jud. Cristi Danileţ). Aşadar absolut orice afirmaţie legată de justiţie riscă să fe considerată de o parte sau de alta o inadmisibilă presiune şi ameninţare la adresa sistemului judiciar.

Din această dispută ar trebui însă să observăm în primul rând că sistemul judiciar este, cel puţin în exprimarea sa vizibilă, scindat. De ce? Aceasta este adevărata întrebare. Şi cu siguranţă că nu ar trebui să ne grăbim cu răspunsurile. Există desigur răspunsuri gata pregătite, dar ele suferă la fel ca toată politica românească de un schematism maniheist.

Totuşi, faptul în sine că membrii CSM nu se înţeleg între ei nici măcar asupra unor proceduri minimale pare să dezvăluie tot ce poate fi mai rău: şi anume că acest for a fost, în cele din urmă, politizat, aşa cum s-a întâmplat cu toate aşa numitele instituţii independente şi care reproduc neoficial un soi de algoritm politic. Dacă nu ar exista un subtext politic, unul exterior sistemului, luptele interne, rivalităţile între persoane s-ar manifesta cu mai multă discreţie, corpul magistraţilor având grija de a camufla certurile intestine. În cazul CSM însă lupta este deschisă ca şi cum am asista la un congres de partid.

Astăzi, miercuri 9 ianuarie, ar fi trebuit să se desfăşoare şedinţa pentru alegerea vicepreşedintelui CSM, dar ea a fost amânată, cu diverse motivaţii, pe fondul unor tensiuni foarte puternice. După alegerea controversată a unei procuroare în fruntea CSM, procedura de alegere a vicepreşedintelui a fost blocată. Membrii secţiei de judecători a instituţiei au contestat atât candidatura judecătoarei Alina Ghica cât şi pe aceea a judecătorului Cristi Danileţ. Totodată anumite instanţe din ţară, nemulţumite de turnura evenimentelor, au convocat adunările generale pentru declanşarea procedurii de revocare a unor membrii ai CSM. Acest for pare să fi devenit scena pe care se joacă un nou act din lupta politică generală.

Putem presupune însă că dacă politicul s-ar retrage cu adevărat din afacerile judiciare, dacă magistraţii ar fi lăsaţi de aici înainte „în legea lor”, nu am putea asista la un asemenea spectacol.