Sistem agro-silvic de culturi

O soluţie poate fi cultivarea suprafeţelor care, din cauza unor condiţii nefavorabile, nu au mai putut avea o utilizare agricolă.

Bernd Uwe Schneider, silvicultor la Universitatea Tehnică Brandeburgică din Cottbus, a testat timp de 9 ani diferite combinaţii de arbori şi plante de câmp, pentru a găsi varianta cea mai adecvată transformării unor suprafeţe cu sol nisipos din regiuni vântoase în terenuri care să poată fi exploatate eficient. Până în vara ce a trecut, el a folosit drept teren experimental o fostă exploatare de lignit la zi din sud-estul regiunii Brandenburg. Schneider a prezentat recent rezultatele experimentului.

Pe câmpul experimental, mare o dată şi jumătate cât un teren de fotbal, silvicultorul a plantat şiruri de arbori late de 6 m: salcâmi, plopi şi sălcii. Pe fâşiile de câmp dintre şirurile de copaci, late de 16 m, el a cultivat secară de iarnă, cânepă, niprală şi lucernă. Pe de-o parte de această amplasare profită arborii, care primesc astfel mai mult soare decât într-un teren numai cu pădure.

Totodată şirurile de copaci produc o micro-climă favorabilă plantelor: ei protejază câmpul de vânt şi de soare şi îl apără de uscăciune în perioade de secetă. Combinaţia de salcâmi cu lucernă din experimentul lui Bernd Uwe Schneider a dovedit cel mai convingător că modelul agro-silvic este funcţional. Planta de câmp a dat o recoltă la fel de mare ca şi într-o monocultură din aceeaşi regiune; iar salcâmul s-a comportat chiar de două sau de trei ori mai bine decât pădurile de pin obişnuite în acea zonă.

Rădăcinile copacilor aduc substanţe hrănitoare din straturile mai adânci ale pământului în cele de suprafaţă. Datorită frunzelor căzute toamna pe câmp, se formează humus deosebit de preţios, care permite înjumătăţirea cantităţii de îngrăşământ folosită curent.

În acelaşi timp, cantitatea de carbon, conţinută în humus, s-a dublat aproape în decursul celor 9 ani, prin aceasta reducându-se mult cantitatea de bioxid de carbon din atmosferă. Efectul benefic pentru protejarea climei este accentuat suplimentar de faptul că bio-carburanţii obţinuţi prin arderea plantelor şi a copacilor doborâţi nu conţin decât cantitatea de bioxid de carbon preluată din atmosferă în timpul creşterii.

Pentru a convinge agricultorii de avantajele metodei agro-silvice, ar fi necesar să se compare recoltele acesteia cu cele ale monoculturilor. Or, astfel de date nu există încă. Deocamdată comparaţia nu este posibilă, întrucât materialul recoltat de pe acest câmp experimental a fost distribuit pe tot întinsul fostei exploatări la zi de lignit, acţiune prin care se urmăreşte ca terenul să fie redat agriculturii.

Avantajele ecologice ale sistemului agro-silvic sunt evidente – consideră şi Lisa Knur, care coordonează proiectul de cercetare „Dendrom“ la Şcoala Superioară din Eberswalde. Acesta are drept scop să evalueze diferite forme de exploatare a lemnului sub aspect ecologic şi economic.

În opinia cercetătoarei, în comparaţie cu suprafeţele exploatate tradiţional, sistemul testat de Bernd Uwe Schneider este profitabil pentru o mai mare varietate a speciilor; iar apoi, cultura se realizează cu mai puţină chimie.