1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Sinuciderea lui Mihail Erbaşu strâns legată de datoriile acestuia

Cazul Mihail Erbaşu, care a ţinut prima pagină a ziarelor în ultimele săptămâni, se îndreaptă către un final mai degrabă previzibil. Este vorba de sinuciderea învăluită în mister, a omului de afaceri – magnat al construcţiilor. Anchetele desfăşurate în jurul acestui caz au stabilit că a fost vorba de o sinucidere şi nu de o crimă, şi sunt pe cale să desluşească şi motivele sinuciderii: înglodarea în datorii a lui Mihail Erbaşu.

Potrivit revistei Capital, Mihail Erbaşu ocupa locul 22 în topul celor mai bogaţi români, averea sa fiind estimată la 100 de milioane de dolari. Omul de afaceri activa în domeniul construcţiilor. La sfârşitul lunii iunie, cadavrul i-a fost găsit în piscina casei sale de la Snagov, împreună cu câteva scrisori de adio către familie. Recent, anchetatorii acestui caz au stabilit că nu poate fi vorba de o crimă, şi că omul de afaceri s-a sinucis. Motivul sinuciderii pare a fi povara unor datorii enorme către tot soiul de creditori: bănci, instituţii de stat şi chiar cămătari. Autorităţile nu au prezentat încă un raport financiar complet, investigaţiile fiind încă în curs de desfăşurare. Informaţii parţiale au răzbătut însă către presă.

Analizând activitatea financiară a lui Erbaşu în anii scurşi după decembrie ’89, vom realiza portretul omului de afaceri de succes în perioada de tranziţie: activa în acelaşi domeniu încă din timpul comunismului, ocupând o funcţie destul de importantă, continuând să facă afaceri pe cont propriu; a cultivat relaţiile cu politicienii aflaţi la putere; a desfăşurat contracte profitabile cu statul; avea datorii enorme către stat, după cum rezultă din ultimele investigaţii financiare publicate în presă.

Pentru ultimii ani, cazuri similare cu cel al lui Erbaşu au mai fost semnalate de presă. Acum 2 ani, un om de afaceri din Buzău, activând şi în domeniul construcţiilor, a fost găsit mort în camera s-a de hotel din Bucureşti, iar în portbagajul maşinii sale s-au găsit o jumătate de milion de dolari, bani gheaţă. Nu se ştie sigur dacă omul de afaceri s-a sinucis sau nu. Partenerul său de afaceri nu ştia decât că buzoianul urma să aibă o întâlnire cu un oficial la Bucureşti, dar nu şi-a putut explica prezenţa imensei sume de bani în portbagajul maşinii. Tot în presa ultimilor ani au fost semnalate cazuri în care baroni locali din estul României canalizau majoritatea contractelor de construcţii către câţiva oameni de afaceri locali, dispunând în schimb de comisioane importante. Aceste comisioane erau plătite de multe ori din împrumuturi pe care oamenii de afaceri le făceau la cămătari locali.

Iată că cea mai bănoasă afacere, afacerea cu statul, devine din ce în ce mai periculoasă. Ca om de afaceri preferat al statului, poţi ajunge foarte uşor exemplu al luptei anticorupţie, în urma unor controale comandate ale autorităţilor, dacă încetezi să virezi comisioanele către binefăcătorii politici. Poţi ajunge să te îngropi în datorii plătind comisioane peste comisioane, altfel banii viraţi de la stat sunt foarte uşor de blocat. Practic, banii populaţiei ajung pe căi preferenţiale în buzunarele unor oameni de afaceri, după care părăsesc aceste buzunare către politicienii sau partidele aflate la putere. Este vorba de bani negri, dovadă a implicării cămătarilor în acest cerc vicios. Bani negri foarte uşor de obţinut, mai ales în domeniul construcţiilor. Rezultatul îl vedem cu toţii în calitatea lucrărilor unde sunt implicaţi bani publici, fie că este vorba de reparaţii, construcţia de drumuri sau imobile.

Construcţiile din bani publici, abordate în acest fel, sunt peste tot în lume un domeniu profitabil: câştiguri uriaşe, bani negri rulaţi şi posibilitatea de a spăla bani negri proveniţi din alte activităţi ilegale. Astfel de aranjamente în alte ţări sunt catalogate ca operaţiuni mafiote. În Italia, clanurile mafiote se luptă să aranjeze licitaţiile de stat, prin coruperea politicienilor. În România se întâmplă invers: politicienii îşi aleg oamenii de afaceri care să câştige contractelele statului, şi tot ei stabilesc comisioanele. Diferenţa dintre mafia italiana si modelul autohton era până nu demult lipsa cadavrelor apărute în urma conflictelor sau a accidentelor din interiorul sistemului. Privind cu atenţie cazurile enumerate mai devreme, observăm că această diferenţă dispare încet-încet. Din păcate, singura diferenţă care rămâne este că în Italia, spre exemplu, există divizii ale Poliţiei şi Parchetului specializate în lupta împotriva mafiei, pe când în România autorităţile de control şi investigaţie sunt jalnice apendice ale politicienilor aflaţi la putere.

  • Data 20.07.2004
  • Autoare/Autor Ştefan Cândea
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B381
  • Data 20.07.2004
  • Autoare/Autor Ştefan Cândea
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B381