1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Singurătatea anonimului de cursă lungă

Şi în săptămîna dinaintea sărbătorilor de Paşte vocile care se aud cel mai tare sînt tot ale politicienilor. România pare o ţară locuită doar de politicieni, o ţară din care omul obişnuit a dispărut de mult.

default

Principele Radu Duda şi-a anunţat, săptămîna trecută candidatura la preşedinţie, ceea ce a oferit un prilej nesperat ziarelor şi televiziunilor de a întoarce pe toate feţele, şi în aceste zile, un gest politic după părerea mea suprarealist.

Coaliţia de guvernămînt PDL-PSD are probleme la mai multe filiale din teritoriu, unde liderii locali ai celor două partide nu se înţeleg pe marginea profitabilei activităţi de împărţire a banilor publici pe primării. Liderii de la centru îi cheamă la ordine pe liderii din teritoriu, dar aceştia refuză să mai asculte ordinele de la Bucureşti. Acestea sînt ştiri de prima pagină, urmate de analize şi comentarii ample.

În România eminamente politică nu îşi găsesc loc dezbaterile despre degradarea educaţiei, a asistenţei medicale, a culturii, agriculturii şi mediului. Însă vocalizele despre politică, mai exact despre scandalurile politice, se fac auzite din zorii zilei pînă la miezul nopţii.

La noi sînt şi vor fi tot timpul locuri vacante pentru meseria de politician, dar nu şi pentru tinerii profesionişti care să lucreze în universităţi, în spitale, în instituţii de cultură. Eu nu cred că ducem lipsă de astfel de profesionişti, dornici să pună piatră pe piatră în domeniile pentru care s-au pregătit. Numai că de regulă ei nu sînt promovaţi, fiind obligaţi să se orienteze spre alte meserii pentru a-şi putea cîştiga existenţa. Ei sînt acei anonimi de cursă lungă, obligaţi să aştepte ani şi ani „deblocarea „unui post în specialitatea pentru care s-au pregătit. Aceşti anonimi reprezintă un potenţial uriaş al societăţii româneşti, dar cei ce ar trebui să îi promoveze îi refuză, iar cei ce ar trebui măcar să îi aprecieze public – mă refer în special la mediul academic – îi ignoră.

Anonimii la care mă refer aici nu sînt căutaţi nici de presa scrisă, nici de televiziuni. Nici măcar televiziunea publică nu se arată interesată să prezinte acest potenţial intelectual, care sînt convins că ar putea să schimbe multe lucruri în societatea românească, începînd chiar cu mentalitatea fatalistă a supravieţuirii.

Iată un exemplu de indiferenţă a oamenilor politici faţă de tinerii aceştia anonimi: Printr-un program al Ministerului român al Educaţiei în parteneriat cu Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, intitulat „Burse Speciale ale Guvernului României”, au fost trimişi la studii în străinătate mai mulţi tineri români, fie pentru licenţă, fie pentru studii de master sau studii doctorale. Programul avea în vedere ca tinerii să se specializeze în administraţia publică, altfel spus, să devină „vectori ai schimbării” în acest domeniu.

Numai că unii dintre bursieri nu îşi mai primesc de mai multe luni bursa guvernamentală, iar alţii, întorşi acasă după încheierea studiilor pentru a ocupa un post în administraţia publică, au bătut îndelung la porţi ferecate, după care au intrat şi ei în rîndul anonimilor de cursă lungă.

Iată că şi acum, cînd criza se arată cît Casa Poporului, România eminamente politică îşi trimite în anonimat tinerii cărora le-a finanţat studiile în străinătate tocmai pentru a beneficia de performanţele profesionale ale acestora.

Autor: George Arun
Editor: Vlad Drăghicescu