Silviu Brucan a trecut în eternitate

A încetat din viaţă Silviu Brucan, unul dintre personajele reprezentative ale regimului comunist, dar şi un important analist politic după prăbuşirea acestui regim. Născut la 18 ianuarie 1916 în Bucureşti, el a devenit în septembrie 1944 secretar general de redacţie şi apoi redactor şef adjunct al ziarului Scânteia, ambasador al României la Washington în 1955 şi reprezentant al României la ONU între 1959 şi 1962.

Activist de partid şi politolog, Silviu Brucan a parcurs un drum contradictoriu şi oarecum misterios. Nimeni nu se îndoia de ataşamentul lui total faţă de statul socialist şi de partidul comunist, până în momentul în care a fost demis pe neaşteptate din postul său din America... Să fi fost oare bănuit că ar fi fost recrutat de serviciul de spionaj american? Fapt este că el îşi făcuse excelente relaţii în America, iar după demitere călătorea fără dificultăţi în străinătate şi publica în Occident cărţi care nu corespundeau liniei partidului. În anii 60 – 70 l-am întâlnit de mai multe ori la Ambasada Americană din Bucureşti. Îşi exprima destul de deschis opiniile dizindente. Nu m-am mirat, de aceea, când a apărut ca unul din semnatarii faimoasei scrisori a celor şase veterani ai partidului care protestau împotriva lui Ceauşescu. S-a comentat pe atunci faptul că, înainte de a da publicităţii această scrisoare, Brucan a călătorit la Washington şi la Moscova. În urma acestui eveniment a avut domiciliu forţat în cartierul Dămăroaia din Bucureşti.

După 1989 a fost membru al FSN. Cunoscând bine comunismul, dinlăuntrul sistemului, a fost un comentator competent în emisiunea „Profeţii despre trecut” la ProTV. Celebra sa profeţie „Pentru a deprinde democraţia, românii vor avea nevoie de 20 de ani” s-a dovedit întemeiată şi a rămas legată de figura aceluia care a fost poreclit „oracolul din Dămăroaia”.