Siguranţa în transportul aerian, o utopie?

Securitatea este o utopie. Siguranţa absolută nu va exista niciodată. Nu există mijloace perfecte de apărare împotriva teroriştilor sau a celor care se declară a fi membri ai reţelei teroriste Al-Qaida.

Acest adevăr a fost demonstrat de recenta încercare de atentat asupra avionului aparţinând companiei Delta-Northwest, care efectua cursa Amsterdam-Detroit, zbor cu numărul 253. Studentul la inginerie, Umar Farouk Abdulmutallab, a reuşit să urce în avionul care pleca din Lagos, în Nigeria, cu un explozibil transportat la corp. Ceea ce nu miră nicio persoană familiarizată cu "măsurile de securitate" de pe aeroporturile internaţionale din Africa, unde controalele sunt - formulat politicos - cam delăsătoare.

Companiile aeriene europene şi americane ştiu că măsurile de securitate de pe aeroporturile din Africa nu sunt tocmaid e încredere. Multe societăţi trimit adeseori forţe de ordine proprii, care controlează pasagerii, mai ales în Kenia, unde Al-Qaida a efectuat un atentat asupra ambasadei americane în 1998 şi în Nigeria, unde reţeaua teroristă găseşte din ce în ce mai mulţi adepţi în rândul populaţiei majoritar musulmane. Însă în cazul nigerianului Farouk Abdulmutallab toate măsurile de siguranţă au eşuat.

Ele n-au dat greş numai în Africa, ci şi în Europa. Abdulmutallab a trecut fără nicio dificultate prin punctele de control din Amsterdam şi s-a urcat nestingherit la bordul avionului Delta, cu destinaţia Detroit.

Cazul Abdulmutallab a arătat încă o dată că, în pofida tuturor măsurilor de siguranţă, a controalelor de pantofi, genţi sau laptopuri şi cu toate detectoarele de metal, un terorist se poate urca la bordul unui avion cu 300 de pasageri purtând o bombă asupra sa.

Care ar fi soluţia? Percheziţia corporală a fiecărui pasager? O astfel de măsură ar paraliza transportul civil aerian. Sau lăsăm mână liberă forţelor de ordine din aeroporturi să controleze aşa cum vor? Ele preferă să aplice percheziţia corporală indivizilor aparţinând unui anume tip de pasageri, cei care provin dintr-o anumită ţară sau au o anume apartenenţă etnică. O astfel de măsură necesită însă curaj politic, un curaj pe care nu îl au nici Statele Unite nici Europa. Ca urmare, securitatea aeriană pare să rămâne o utopie.

Autor: Ralph Sina/ M.P.
Redactor: Petre M. Iancu