Sfaturi pentru Barack Obama

Dincolo de aerul juvenil al noului preşedinte american şi de o presupusă dar nedovedită încă lipsă de experienţă politică pe marea scenă a lumii, există situaţii obiective care fac demne de reţinut sfaturile pe care le primeşte Obama cu puţine zile înainte de a-şi lua în primire mandatul.

Publicate în marile ziare şi în prestigioase reviste politice pentru a fi aduse şi la cunoştinţa opiniei publice, recomandările sunt cel mai adesea făcute de experţi de prim rang în materie de securitate, politică internaţională, strategie.

Conflictul din Gaza a conferit o stringenţă deosebită opiniilor acestor consilieri. Unul dintre ei este Martin Indyk, fost ambasador american în Israel în timpul administraţiei Clinton, autor al unei cărţi recent apărută sub titlul „Innocent Abroad”, având ca temă exact conflictul din Orientul Apropiat.

Cum Indyk trece drept consilier al noului preşedinte ales Obama, nici că se putea o persoană mai potrivită care să expună în paginile revistei DER SPIEGEL câteva premize ale unei bune politici americane în Orientul Apropiat.

Cu atât mai mult cu cât cu doar câteva zile înainte în paginile cotidianului francez LE MONDE, Anthony Cordesman, analist la Centrul de Studii Strategice şi Internaţionale din Washington, considera că Obama ar face bine să ţină cont de sfatul lui Dennis Ross şi Martin Indyk: anume să mizeze pe o soluţie globală în procesul de negocieri.

În paginile hebdomadarului german, Martin Indyk crede că Obama va discuta cu ambele părţi, America fiind cel mai strâns aliat al statului Israel. Dată fiind însăşi biografia noului preşedinte american, potenţialul lui de acţiune asupra lumii arabe este considerabil mai mare decât al predecesorului său republican Bush. Prin urmare Obama va lua problema palestiniană în mînă şi pentru a demonstra că nu este un al doilea Bush.

Va fi Obama un al doilea Clinton? – vrea să afle DER SPIEGEL.

Clinton a fost un preşedinte foarte sensibil şi de aceea a fost îndrăgit de ambele părţi. Obama îi seamănă întrucâtva.

Totuşi, la ora actuală pacea în Orientul Apropiat pare a ţine de un viitor îndepărtat. În occident mulţi sunt deja sătui de conflicte, obiectează autorii interviului.

America însă, relevă Martin Indyk, nu-şi poate permite să ignore situaţia din această regiune din cel puţin trei motive crede expertul american: aici se află cele mai mari rezerve de ţiţei de care economiile noastre au nevoie, America se simte responsabilă pentru securitatea statului Israel şi a preluat garanţii de securitate pentru aliaţii ei arabi.

„Noi americanii”, adaugă interlocutorul, „dispunem de o minunată dar uneori alarmantă naivitate: credem că avem misiunea să modelăm lumea după chipul şi asemănarea noastră, credem că trebuie să şi facem acest lucru şi mai credem că vom reuşi. În această privinţă Clinton şi Bush au semănat întrucâtva; ei au crezut că vor putea modifica din temelii Orientul Apropiat, cel dintâi uzând de pace, cel de-al doilea de război. Azi ar fi bine să fim mai puţin naivi şi mai modeşti”.

Martin Indyk mai crede că Obama a înţeles acest lucru. Noua modestie implică cooperarea cu ceilalţi, cu europenii în ocurenţă care vor deţine un rol mult mai important în iniţiativele politice ale lui Barack Obama şi fiindcă, potrivit opiniei expertului american, influenţa ţării sale în Orientul Apropiat a scăzut, America fiind nevoită să se bazeze mai mult pe prietenii ei – nu numai pe europeni ci şi pe ruşi şi chinezi, ceea ce presupune o serie de concesii, crede DER SPIEGEL.

Cum lui Martin Indyk nu-i place termenul de concesii, explicaţia ar fi următoarea: Obama va trebui să intre rapid în contact cu conducerea Rusiei şi în spatele uşilor închise să elaboreze o nouă strategie pentru Orientul Apropiat.

Cine are nevoie de sprijin în această regiune trebuie să fie dispus să regândească extinderea NATO spre răsărit ca şi strategia scutului antirachetă la frontierele cu Rusia. Fiindcă, opinează Martin Indyk, sprijinul Rusiei în Iran şi scutul american antirachetă nu sunt compatibile.