1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Sfîrşit de eră

Americanii şi împreună cu ei, aliaţii lor europeni, aşteaptă o schimbare după 4 noiembrie. Ca întotdeauna însă, un nou început este posibil doar după încheierea unei etape sau ere

default

Tikrit, în Irak:silueta unui militar american, profilată pe cer, în amurg

Nu doar actuala criză financiară şi spectrul recesiunii economice, dar şi rezultatul încă incert al apropiatelor alegeri prezidenţiale din America amplifică numărul semnelor de întrebare tot mai mari şi tot mai grave ce planează asupra viitorului apropiat.

Bilanţului cel mai adesea critic pe care-l fac pînă şi unii foşti adepţi ai administraţiei Bush, politicii Casei Albe din ultimii ani i se adaugă profeţiile profanilor şi previziunile experţilor vizînd ieşirea din criză şi viitorul Americii.

Dacă lui George Soros, care întrevede prin lentilele degringoladei financiare şi apusul secolului american i-ar putea fi declinată competenţa politică, mai dificil de infirmat par prognozele pe care un istoric şi politolog fost neo-conservator precum Francis Fukuyama le emite.

Însă propovăduitorul sfîrşitului istoriei, despre care, contrar convingerii autorului, nu se ştie dacă va veni vreodată, nu crede că Statele Unite îşi vor pierde statutul de superputere, convingere pe care o apără şi mai vehement consilierul şi expertul politic neo-conservator Robert Kagan, autorul între altele al volumului „Democraţia şi adversarii ei”, publicat în 2006.

În anecdotica şi notoria viziune mitologizantă a lui Robert Kagan, Europa cea pacifistă ar fi Venus iar America cea bătăioasă – Marte. Realităţile par a-i da dreptate. O naţiune aproape în război titra LE MONDE DIPLOMATIQUE primul capitol al recentului număr consacrat în întregime Americii. Iar pe coperta ultimului număr al revistei DER SPIEGEL imaginea unui Bush, Cheney şi Rice, întorşi din luptă răniţi, sugerează în registru iconic rănile suferite de America în ultimi ani ai administraţiei republicane .

În cuprinsul revistei este publicat sub titlul „America rămîne numărul unu” un amplu interviu cu Robert Kagan , consilier al candidatului republican la preşedinţie, Mc .Cain.

Deşi tema războiului din Irak a dominat campania electorală americană, Kagan continuă să apere acest război nu însă şi modul în care el a fost purtat.

Cît despre încălcarea unor drepturi ale omului pe parcursul celor 7 ani de cînd durează războiul împotriva terorismului, Kagan admite că în perioade de criză constituţia americană stă sub stress ; cînd ameninţările dispar situaţia se normalizează repede.

De altfel, în viziunea acestui neoconservator convins, vremurile pe care le trăim acum sunt absolut normale: marile puteri se comportă aşa cum au făcut-o dintotdeauna în decursul istoriei. Independent de criza financiară şi oricît de gravă ar fi ea, există o falie ideologică în lumea de azi: cea dintre autocraţii şi democraţii, iar această rivalitate va domina secolul al XXI-lea. Kagan întrevede posibilitatea constituirii unei alianţe a democraţiilor sub conducerea Americii de cealaltă parte aflîndu-se între alţii, evident China şi Rusia. Mc.Cain a preluat această idee în programul său electoral.

Cîteva din răspunsurile date de Robert Kagan redactorilor de la DER SPIEGEL au ele însele un iz electoral. Chiar dacă europenii îl preferă pe Obama, deşi în nici o ţară europeană un candidat de culoare nu ar avea şanse să devină preşedinte -afirmă expertul american-ei trebuie să se aştepte la o sporire a exigenţelor Statelor Unite faţă de bătrînul continent.

Mc Cain care a călătorit de nenumărate ori în Europa, ar fi un mai bun cunoscător şi prieten al continentului, fiind mai sensibil la problemele ecologiei sau ale integrării Americii în structurile internaţionale. Un ultim sfat dat de Robert Kagan interlocutorilor săi sună astfel: lăsaţi să vă bată inima pentru Obama dar decideţi-vă cu mintea pentru… Mc.Cain.