1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Societate

Sexismul – doar un viciu al puterii?

Discriminant, umilitor, sexismul devine subiect al unei ample dezbateri publice cînd se manifestă în sfera puterii politice deşi în viaţa de zi cu zi, el e incomparabil mai frecvent, mai flagrant, mai agresiv.

Trebuie sau nu ţintuit la stîlpul infamiei un lider politic ajuns în pragul senectuţii, în vîrful ierarhiei partidului său, cu perspectiva menţinerii în poziţie pe durata încă unei legislaturi, dacă seara, după o recepţie, la un pahar de vin, întrebat fiind de o jurnalistă foarte tînără cum se simte în postura de purtător de speranţă, în pofida vîrstei sale înaintate, în locul unui răspuns, onorabilul politician face o aluzie verbală lubrică la decolteul interlocutoarei sale?

Acesta este punctul de pornire al actualei dezbateri încinse ce polarizează spiritele şi fireşte, mass media, deşi Germania ar avea la ora actuală şi alte teme nu mai puţin demne de a fi luate în discuţie.

Nu este mai puţin adevărat că în sine, sexismul, în ocurenţă relaţia dintre sex şi putere, are un deloc neglijabil potenţial de mobilizare a spiritelor, a emoţiilor şi a atenţiei publice. Altminteri, reviste precum DER SPIEGEL nu ar fi consacrat deja cu cîteva luni în urmă un dosar bine pus la punct, pornind de la cazurile unor oameni politici grei. Şi foarte recent, canalul cultural germanofon 3 SAT s-a ocupat, de-a lungul unei întregi săptămîni, de acelaşi subiect, analizat şi dezbătut în detaliu de specialişti aleşi pe sprînceană, dar pornind inevitabil, din nou, de la abuzurile comise de politicieni, în Europa şi în restul lumii.

Cazul lui Rainer Brüderle, despre el fiind vorba acum în mass media şi în cercurile politice, nu ar fi devenit „exploziv” dacă stimabilul om politic, în vîrstă de 67 de ani, şeful fracţiunii liberale din Bundestag, nu ar fi fost desemnat de către partidul său drept candidat la funcţia de cancelar la alegerile din toamnă.

Or, popularitatea liberalilor este în dramatică scădere, partidul este măcinat de disensiuni interne, de puseuri narcisiste, are renumele de a fi „machist” şi fiindcă ascensiunea femeilor în funcţiile interne de conducere este mult mai anevoioasă decît la restul partidelor din Germania.

Reproşurile de sexism, de hărţuire sexuală care îi sunt aduse liderului liberal se întemeiază pe o întîmplare petrecută într-un nobil hotel din Stuttgart, în urmă cu mai bine de un an, dată însă strategic la iveală abia acum, în paginile revistei STERN, victima agresiunii verbale sexiste fiind, din întîmplare, colaboratoarea pomenitului hebdomadar.

Caracterul tardiv al dezvăluirii, tocmai în acest an electoral, şi mai ales după ce candidatura lui Brüderle a fost anunţată oficial, favorizează în mod vădit ipoteza instrumentalizării politice a cazului. Din acest motiv, unii se întreabă ce căuta jurnalista la orele tîrzii ale nopţii, la barul unde după tradiţionala lor întîlnire de bobotează, liberalii voiau să fie între ei? Cum de a îndrăznit aceeaşi jurnalistă să-l întrebe pe venerabilul politician liberal cum se simte la vîrsta pe care o are, în pielea unui purtător de speranţe? Şi, formulînd această nedemnă îndoială, nu cumva tînăra în vîrstă de 29 de ani, se face ea însăşi pasibilă de o atitudine discriminatorie, manifestată de unii tineri faţă de cei mai vîrstnici, cunoscută sub numele de „agism”?

De cealaltă parte răsună vocile care îi cer lui Brüderle să iasă la rampă, să-şi ceară public scuze pentru privirile concupiscente aruncate tinerei intelrocutoare la bar şi pentru deplasata evaluare a dimensiunilor bustului persoanei care, aşa cum avea să mărturisească ulterior, nu se simte întotdeauna în apele ei avînd doar 29 de ani, femeie fiind şi profesînd un jurnalism politic.

Între timp, liberalii au anunţat că sunt dispuşi să participe la o dezbatere despre intoleranţă şi neînţelegeri între sexe în Germania.

Paginile de foileton ale marilor ziare au o nouă temă generatoare de opinii inteligent şi cu nerv argumentate pro şi contra, moderatorii talk-show -urilor televizate jubilează, publicul urmăreşte interesat duelurile verbale ale preopinenţilor, numărul persoanelor de sex feminin care au prins brusc curaj spre a mărturisi discriminările sexiste la care au fost supuse a sporit spectaculos. Se fac auzite şi glasurile celor care reclamă dreptul de a flirta fără riscul de a fi bănuit de sexism.

De pe margine, spiritele mai precaute şi mai sceptice se întreabă dacă nu cumva amploarea dezbaterilor publice deturnează atenţia de la alte probleme mult mai grave. Ceea ce ar echivala cu sensul zicalei „ţara arde şi baba se piaptănă”. Numai că cei care o rostesc trebuie să ştie că se expun la cel puţin două reproşuri: unul sexist, de ce tocmai o femeie şi altul agist – de ce o babă, adică o femeie în vîrstă?

Nu este exclus ca în curînd, măturile hipercorectitudinii politice să scoată din vocabular şi străvechile cuvinte: moş şi babă. Aceasta este însă deja o altă poveste...