Separatişti, sultani, faraoni

Criza favorizează nu numai radicalizarea spectrului politic al unor ţări ci şi egoismele naţionale şi tendinţele extremiste. În Catalonia, Tirolul de Sud ori în Ţinutul Secuiesc, promotorii idealurilor şi ambiţiilor separatiste încing spiritele.

Ca şi cum Europa nu ar avea deja destulă bătaie de cap, alegerile regionale din Catalonia au trasat o nouă linie de demarcaţie între provincia prosperă şi restul Spaniei deşi nu există nici un temei raţional, obiectiv de divorţ scrie FRANKFURTER RUNDSCHAU. Există doar argumentul emoţional al catalanilor, voinţa de a fi lăsaţi de capul lor. Un referendum ar limpezi situaţia. Guvernul de la Madrid respinge plebiscitul, ceea ce este de înţeles deşi lipsit de înţelepciune. Refuzul nu face decît să dea apă la moara separatiştilor, conchide ziarul citat.

Rezultatul scrutinului lasă la prima vedere impresia că din teama de a se despărţi de Uniunea Europeană, alegătorii regiunii autonome Catalonia au mizat pe cartea moderaţiei. La o privire mai atentă, rezultatul trădează tocmai radicalizarea ambelor tabere , a celor care revendică o rapidă despărţire de Spania şi a celor care susţin rămînerea pe vecie în interiorul frontierelor date – observă DIE WELT.

Dar nu numai criza ci şi raţiuni de ordin electoral îi determină pe politicienii ahtiaţi doar după putere să încingă şi instrumentalizeze tendinţele separatiste latente în anumite segmente ale populaţiei, rezultă din chapeau-ul unui articol apărut în ziarul ungar de limbă germană PESTER LLOYD sub titlul Catalanii României?

Este evident cazul secuilor, mai precis al PPMT( Partidul Popular Maghiar din Transilvania) care din nou, în cadrul unei preconizate demonstraţii care va avea loc la Sfîntu Gheorghe, va revendica independenţa teritorială a Ţării Secuilor. Iniţiativa este determinată atît de campania electorală cît şi de calculele pe termen lung ale formaţiunii FIDESZ de la Budapesta. Rezultatul ar fi pierderea de către minoritatea maghiară a directei ei reprezentări în Parlamentul de la Bucureşti.

Autorul articolului reţine şi cîteva din afirmaţiile incendiare făcute de Tibor Toró, şeful PPMT, de pildă refuzul secuilor de a mai depinde de evoluţiile politice de la Bucureşti, pretextînd că toate înţelegerile convenite cu guvernanţii români în ultimii 22 de ani nu s-ar fi soldat niciodată cu o garanţie de autonomie. În cuprinsul aceluiaşi articol se menţionează că o comparaţie între revendicările catalanilor şi cele ale secuilor şchioapătă într-o anumită măsură, ceea ce justifică şi formula interogativă a titlului.

Iată şi de ce: Transilvania nu dispune de o metropolă economică precum este Barcelona, iar catalanii nu au o ţară mumă, înafara frontierelor Spaniei, care să le promoveze interesele aşa cum se întîmplă în cazul secuilor din Transilvania. Articolul se opreşte şi asupra relaţiilor dintre premierul Orban şi susţinătorii săi politici FIDESZ-KDNP şi dintre PPMT, formaţiunea iniţiată de eurodeputatul Laszlo Tökés, masiv susţinut de Budapesta, şi prin banii contribuabililor maghiari, se menţionează în text. Prin separatismul promovat ofensiv, Partidul Popular Maghiar din Transilvania se opune liniei moderate adoptate de UDMR, care ani de-a rîndul a participat cu succes la guvernarea ţării, în pofida unui „mainstream” naţionalist în România, nu mai puţin pregnant.

Ca şi în Slovacia, şi în România Orban scindează prin radicalizare, reprezentanţele etnicilor maghiari, cu riscul de a provoca astfel o pierdere de drepturi ale acestei minorităţi, conflicte etnice şi riposte naţionaliste din partea partidelor majorităţii. Pe scurt, duce autorul articolului mai departe ideea, lui Orban nu-i pasă de soarta tuturor ungurilor din arcul Carpaţilor ci de sporirea bazei sale de alegători înafara frontierelor Ungariei, un contingent calm uneori vociferant, care numără sute de mii de persoane şi care poate influenţa rezultatul alegerilor. Actuala iniţiativă a PPMT trebuie înţeleasă ca o acţiune electorală - în România au loc alegeri parlamentare la 9 decembrie. Numai că demersul este contraproductiv din mai multe perspective: el consolidează tendinţele naţionaliste de partea românească, iscă conflicte etnice şi face deservicii grave mai moderatei formaţiuni UDMR care ar putea fi aruncată în aceeaşi oală cu forţele radicale, obligînd-o să se explice atît în faţa alegătorilor moderaţi cît şi a foştilor parteneri din alianţa de guvernare.

Prezentată drept „cumpărabilă”, ex-premierul Boc putîndu-şi menţine majoritatea doar graţie UDMR, ea va fi penalizată la următoarele alegeri, ceea ce va contribui la slăbirea taberei lui Băsescu şi indirect, la consoldiarea taberei „socialiştilor” lui Ponta. Dacă la alegerile din decembrie UDMR nu va obţine voturile necesare spre a intra în Legislativul de la Bucureşti, va fi pentru întîia oară după 1989 că reprezentanţii etnicilor maghiari vor pierde mandatele directe. Cît despre Partidul secuiesc PPMT, acesta nu va obţine oricum quorum-ul. Deja la scrutinurile comunale, alegătorii au administrat formaţiunii o lecţie amară ceea ce demonstrează că nu toţi ungurii din România se lasă înhămaţi la căruţa Tökés-Orban, conchide autorul articolului.

De situaţia din România se mai ocupă şi cotidianul austriac WIRTSCHAFTSBLATT, focalizînd sub titlul Landuri federale pentru România, intenţia premierului Ponta de a modifica în 2014 Constituţia ţării, în eventualitatea unei victorii la alegerile din decembrie. În discuţie s-ar afla şi o nouă structură teritorial administrativă a ţării, care să favorizeze acele regiuni care ar corespunde conform standardelor UE, aşa numitelor regiuni NUTS II. O astfel de reformă administrativă ar diminua puterea baronilor locali, ameninţînd sistemul de circulaţie a fondurilor între Bucureşti şi provincie. Rămîne de văzut dacă Ponta îşi va putea permite să facă acest pas, se poate citi în finalul articolului.

Egiptenii nu au voie să-i permită preşedintelui Mursi să-şi aroge prerogative faraonice, scrie THE TIMES, observînd cu îngrijorare evoluţia experimentului de la Cairo şi anume dacă islamiştii egipteni sunt capabili să accepte principiile democraţiei. TAGESSPIEGEL enumeră cîteva din condiţiile pe care o democraţie trebuie să le îndeplinească în această regiune în care tradiţiile ei sunt aproape inexistente.

Condiţii care par simple la prima vedere, dar care în acelaşi timp sunt greu de îndeplinit. Pentru RHEINISCHE POST este limpede că dacă Mursi nu va face compromisuri, în Egipt va izbucni un război civil. În răstimp, DIE WELT îşi informează cititorii că premierul turc Erdogan are nostalgia Imperiului Otoman, că gîndeşte în ample dimensiuni istorice.