1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Europa

Semnificaţiile alegerilor olandeze

Ce exprimă votul de miercuri al olandezilor? Ce înseamnă rezultatul alegerilor parlamentare olandeze pentru Ţările de Jos, pentru germani, europeni şi români?

Marele câştigător, premierul olandez Mark Rutte

Marele câştigător, premierul olandez Mark Rutte

Scrutinul legislativ olandez s-a încheiat cu o victorie clară a formaţiunii liberal-conservatoare a premierului în exerciţiu, Mark Rutte. Gruparea sa de centru-dreapta poate lesne alcătui o alianţă guvernamentală cu social-democraţii, de centru-stânga.

Poate cea mai importantă semnificaţie a victoriei nete repurtate de Partidul Libertăţii şi Democraţiei, o grupare liberală de dreapta din Olanda, rezidă în schimbarea de atitudine a electoratului pe care o semnalizează.

Oferind 41 din cele 150 de mandate parlamentare unei drepte autentice, democratice, pro-europene (spre deosebire de orientarea stângist-naţionalistă şi anti-europeană a formaţiunii lui Crin Antonescu), olandezii relevă că şi-au abandonat vechiul euro-scepticism.

Frica de a-şi pierde libertatea şi de a-şi vedea subminată democraţia de colosul birocratic având cartierul general în vecinătatea belgiană, la Bruxelles, îi determinase pe olandezi să-i urmeze pe francezi în 2005 şi să spună într-un referendum un nu răspicat Constituţiei Europene. Acest vot negativ iscase o criză fără precedent la nivelul Uniunii Europene, oprindu-i extinderea spre est.

Ulterior, pe scena politică olandeză se produsese vertiginoasa ascensiune a mişcării populiste de dreapta a Partidului Libertăţii, condus de Geert Wilders, care s-a produs în paralel cu pierderea de viteză a creştin-democraţilor. Profund anti-islamică, apoi anti-esteuropeană şi anti-europeană la modul generic, gruparea lui Wilders, care militase în campania electorală pentru ieşirea Olandei din zona euro şi din Uniunea Europeană, s-a văzut usturător pedepsită de electorat. Euroscepticii lui Wilders au pierdut mai mult de o treime din cele 24 de mandate ale lor.

Nici euroscepticii de la extrema stângă n-au scăpat netaxaţi. Formaţiunea socialistă a populistului neomarxist Emile Roemer, cotată la un moment dat drept favorită graţie simpatiei de care se bucură liderul ei în rândul multor oameni simpli, a stagnat, rămânând doar cu cele 15 mandate de la scrutinul trecut. Un discurs mai ponderat cu privire la Uniunea Europeană şi la contractarea de datorii, pe care Roemer n-ar fi vrut să le vadă limitate, i-ar fi adus beneficii notabile.

În fine, social-democraţii lui Diederik Samsom, un neofit al vieţii politice din Ţările de Jos, au obţinut şi ei net mai multe mandate decât prevăzuseră analiştii. Succesul li se datorează deopotrivă popularităţii proaspătului lor lider şi discursului pro-european pe care Samsom îl cultivă în Partidul Muncii.

Triumful liberalilor de dreapta ai lui Rutte, un om politic care s-a aliat în mod clar şi fără echivoc cu Angela Merkel şi favorizează, ca şi cancelarul german, politica de austeritate, pune capăt unei tendinţe electorale pro-stângiste şi anti-economisiri manifestată în ultima vreme în Europa.

Victoria socialiştilor francezi în frunte cu Francois Hollande, în primăvară, exprimase tocmai această propensiune a multor europeni sastisiţi de strângerea curelei spre o politică nouă, anti-germană, a deschiderii baierelor pungii.

Olandezii, e clar, au renunţat între timp la această opţiune anti-austeritate, dar se arată puternic marcaţi de dorinţa de a avea un guvern stabil, capabil să facă faţă recesiunii, datoriilor, şomajului şi altor provocări interne, europene şi internaţionale.

Odată în plus, se confirmă şi o altă tendinţă remarcabilă. Pe Bătrânul Continent subiectul european a devenit, clar şi categoric, temă de politică internă. Pe măsură ce în est a luat din nou amploare un primitiv naţionalism anti-occidental, în vest începe să se refacă încrederea în Comunitate. Europa nu mai e haina prea îndepărtată de cămaşă că sa conteze realmente, ci a devenit chiar - şi nu doar în Olanda - un factor cheie de politică internă.

Rămâne de văzut dacă guvernul olandez pe care-l va forma Rutte îşi va menţine şi obiecţiile legate de accesul României în spaţiul Schengen. Sunt convins că această chestiune va depinde în mare măsură de atitudinea Comisiei Europene, de rapoartele ei cu privire la starea justiţiei româneşti şi de modul în care electoratul român va sancţiona la urne gravul derapaj antidemocratic comis de USL.