Semnarea constituţiei provizorii a Iraqului

După tratative încordate şi mai multe amînări, Consiliul guvernamental iraqian a semnat luni, 8 martie, constituţia provizorie, şi anume în forma prevăzută iniţial. Cu o zi înainte, şeful spiritul al majorităţii şiite, marele ajatollah Ali el Husseini el Sistani, a renunţat la a se opune anumitor clauze conţinute în text. Sestani se temea că, în această formă, constituţia acordă prea puţină putere şiiţilor în noul Iraq democratic. Acum, însă, în Iraq nu este importantă împărţirea puterii, ci constituirea unor structuri democratice - fapt înţeles în cele din urmă de toate părţile interesate Şeful spiritual al şiiţilor din Iraq, ayatollahul Sistani, ar fi putut menaja ţara sa şi lumea întreagă de starea de tensiune provocată de refuzul de a semna constituţia provizorie. În tot cazul, amînările nu au folosit nimănui; cu atît mai mult cu cît, în cele din urmă, textul a fost semnat în forma iniţială. Dar putea fi şi mai rău - după cum decurg lucrurile în general în Iraq. Aşadar, o săptămînă de întîrziere nu este o catastrofă şi nici un motiv de a face reproşuri şiiţilor.
Prima amînare a fost de altfel determinată de atacul terorist de la 1 martie, şi numai cea de-a doua de ezitările şiiţilor.
Sau de suspiciunile lor, crezîndu-se înşelaţi şi de data aceasta în rolul pe care urmează să-l joace în stat. Deşi ei formează cel puţin 60 % din populaţie, nu au fost niciodată reprezentaţi în posturi importante şi nici nu au format vreodată guvern. Acest rol i-a revenit mereu minorităţii sunite, statut menţinut şi sub Saddam Hussein.
Suspiciunile lui Sistani şi ale adepţilor săi îi aveau în vedere atît pe suniţi, cît şi pe curzi; deşi concomitent partea şiită a subliniat că nu pune accentul atît pe diferenţe, cît mai curînd pe unitatea statului şi a poporului. O declaraţie lăudabilă, mai ales în urma atacurilor sîngeroase din Bagdad şi Kerbala.

Capitolul pare încheiat. Iraqul are - cel puţin pe hîrtie şi provizoriu - cea mai progresistă constituţie a unui stat arab. Acum este aşteptat cu încordare pasul următor: Washingtonul îşi menţine proiectul de a transfera puterea la 30 iunie unui guvern provizoriu iraqian. In anul viitor urmează să aibă loc alegeri, pentru a fi instaurat un guvern permanent şi pentru a se vota o constituţie permanentă.
Deocamdată nici americanii nu ştiu cum trebuie să arate un guvern de tranziţie. Ei ştiu doar că regimul de ocupaţie trebuie să ia cît mai curînd sfîrşit. Nu numai din cauza alegerilor prezidenţiale din America în toamnă, ci şi datorită situaţiei din Iraq şi din regiune.
Şiiţii ştiu acest lucru şi au înţeles cu nu trebuie să zădărnicească planul prin manevre nechibzuite. Ei oricum nici nu pot accelera procesul şi sunt destul de înţelepţi pentru a evita în viitorul apropiat noi tulburări şi haos.
Dacă Iraqul se îndreaptă cu adevărat spre o democraţie, atunci tocmai şiiţii vor fi beneficiarii acestei evoluţii - realitate pe care între timp ei par să o fi înţeles foarte bine.