Semnal de alarmă pentru UE

S-a deşteptat cu adevărat Uniunea Europeană? Va trage ea învăţăturile necesare în urma scandalului pe tema livrărilor de gaze dintre Rusia şi Ucraina? Întrebări la care cu greu am putea găsi acum un răspuns. Cert este că pentru o parte din statele membre, scandalul de început de an dintre Moscova şi Kiev s-a soldat cu reducerea la jumătate a presiunii gazelor naturale. Chiar dacă sună cinic: criza livrărilor de gaze a venit la momentul potrivit. Pentru că acum toţi liderii de pe bătrânul continent au înţeles că Uniunea Europeană trebuie să se întărească în domeniul energetic, astfel încăt să nu fie afectată de astfel de crize. Liniile directoare în acest domeniu au fost adoptate de Uniunea Europeană încă din 2004, şi prevăd ceva mai mult decât o bună coordonare a măsurilor luate în privinţa energiei de către fiecare stat membru. Rezultatele obţinute până acum sunt însă departe de aşteptări. Iar dependenţa europenilor de importurile de energie va creşte rapid, la fel de mult ca şi concurenţa de pe pieţele energetice. Un alt aspect important ce trebuie avut în calcul este că necesarul de petrol şi gaze al unor state precum China sau India creşte peste aşteptări. Consecinţele s-au făcut simţite la sfârşitul anului trecut: consumatorii europeni au plătit mai mult la benzinării, factura la încălzire a crescut şi ea pe măsură, în paralel cu creşterea preţurilor la petrol, păcură şi carburanţi. În acest context, momentul pentru ca Uniunea Europeană să ia măsuri şi să se implice în lupta pentru asigurarea resurselor energetice este cum nu se poate mai potrivit. Principala condiţie este ca statele membre să accepte că se află în aceeaşi barcă, indiferent dacă fiecare din cele 25 de ţări, are sau nu, pentru moment, rezerve de petrol şi gaze. Acesta este situaţia, însă ea nu a fost acceptată până acum la nivel comunitar.

Mai presus de toate ţările membre, Londra vrea ca Bruxelles-ul să nu-i dicteze ce să facă cu propriile rezerve energetice. Uniunea Europeană trebuie să găsească o modalitate de a sprijini statele membre care se confruntă cu crize ce duc la blocarea livrărilor de gaze sau petrol. Mult mai importantă şi mai necesară este însă o strategie pe termen lung. Cum poate fi redusă însă dependenţa energetică de state precum Rusia, Arabia Saudită sau Iran? Acestea sunt state ce nu corespund conceptelor occidentale de stabilitate şi democraţie şi pot renunţa în orice moment la rolul de furnizor. Comisarul european pe probleme energetice, Andris Piebalgs, a stabilit un domeniu prioritar pe agenda Uniunii Europene: o promovare mai intensă a energiilor regenerabile. O idee salutară care însă necesită existenţa unui acord pe tema viitorului curs al politicii în domeniul energetic. Este greu însă să convingi state precum Franţa, care are centrale atomice, sau Anglia ce deţine exploatări de petrol şi gaze să acorde un rol mai important folosirii vântului, a apei sau a energiei solare în obţinerea de energie. Pe agenda europeană trebuie astfel să fie stabilit cu exactitate conceptul de mixuri de energie. Noua conducere a Uniunii Europene, are acum mingea la fileu. Austria este săracă în resurse energetice şi are acum prilejul stabilirii unei strategii care să o avantajeze în acest domeniu. Uniunea Europeană trebuie să vorbească cu o singură voce în acest domeniu în relaţia cu statele furnizoare, lucru însă greu de realizat, pentru că altfel interesele unor state membre vor fi ignorate.