1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Securitatea este pe mai departe activă

Este titlul sub care săptămînalul DIE ZEIT publică un text al Hertei Müller, bine cunoscuta scriitoare germană originară din România.

default

scriitoarea Herta Müller

Cine se mai îndoieşte că la douăzeci de ani de la uciderea dictatorului Ceauşescu, securitatea este pe mai departe activă, că dosarele sunt manipulate, că urmăririle şi defăimările continuă, este bine sfătuit să citească cu luare aminte cutremurătoarea mărturie depusă de scriitoarea Herta Müller în paginile săptămînalului german DIE ZEIT.

Este pentru întîia oară că Herta Müller, laureată a numeroase premii internaţionale, relatează în paginile presei aproape pas cu pas - şi ca de obicei în publicistica pre care o semnează, foarte „la rece” - calvarul prin care i-a fost dat să treacă, pus la cale de securitate.

Textul apărut acum în hebdomadarul DIE ZEIT, scris de autoare după ce şi-a putut în sfîrşit consulta „dosarul de urmărire informativă” purtînd numărul 4615, sub numele conspirativ Cristina”, însumînd nu mai puţin de 914 pagini, este el însuşi un „dosar penal” al represiunii comuniste.

„În dosarul meu sunt două persoane diferite”, afirmă Herta Müller în finalul amplei relatări, care începe prin consemnarea unei impresii create de fiecare nouă călătorie în România şi anume, aceea a unei reîntoarceri în trecut, într-un alt timp în care „din propria ei viaţă” nu mai ştia „ce se datora hazardului şi ce era înscenat” .

Dosarul întocmit de securitate devine un fel de „ghid” în această călătorie „à rebours”, nu numai lectura lui oferindu-i scriitoarei certitudinea continuităţii perverse şi perfide a activităţii securităţii. Şi aceasta, în pofida rebotezării, după 1990, a odioasei instituţii în SRI: Înregimentarea a 40% din vechiul ei personal sub noua flamură, strigătoarea la cer nedreptate a răsplătirii celor 60% de securişti lăsaţi la vatră cu pensii de trei ori mai mari decît cele ale muritorilor de rînd, atestă în felul lor „continuitatea”…

Pînă şi descinderea Hertei Müller la Bucureşti nu mai demult decît anul trecut, la invitaţia Colegiului Noua Europă, pare a alerta noile organe: un supraveghetor musculos înfipt în holul hotelului în care scriitoarea oferea un interviu, va încerca să smulgă aparatul de fotografiat din mîna gazetarului, pretextînd că „fotografiatul este interzis”. Schimbarea hotelului nu schimbă neapărat situaţia dar se soldează cu o activitate ceva mai „profesionistă”, a se citi mai discretă a urmăritorilor.