1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Sebastian Lăzăroiu şi ambiguităţile premeditate

Consilierul prezidenţial Sebastian Lăzăroiu a fost demis ieri din funcţie, declanşând nenumărate speculaţii privind cauza şi împrejurările acestei decizii.

default

Sunt mulţi consilieri prezidenţiali dintre care unii foarte discreţi, alţii reţinuţi pe potriva funcţiei, iar alţii de care n-a auzit nimeni. Sebastian Lăzăroiu devenise însă o vedetă graţie scenariilor sale politice care au dat mult de lucru comentatorilor autohtoni. Celebritatea este datorată în primul rând ideii unei noi formaţiuni politice, celebra deja „Albă ca Zăpada”, dar şi altor predicţii privitoare la societate în general.

Este mai puţin cunoscută, deşi a făcut valuri pe internet, analiza sa privitoare la o nouă revoluţie sexuală, într-un viitor nu prea îndepărtat în care dezechilibrul numeric dintre bărbaţi şi femei ar putea declanşa anumite tulburări. Criticată pentru reducţionismul perspectivei, analiza era totuşi interesantă şi de fapt singura care aducea în sprijinul ei o minimă documentaţie. Dar Sebastian Lăzăroiu a fost citit cu atenţie mai ales pentru că era consilier prezidenţial la „Departamentul de planificare şi analiză politică” şi pentru că toată lumea bănuia, fireşte, că îndărătul spuselor sale se află chiar preşedintele Traian Băsescu.

Nici acum, după eliberarea sa din funcţie, nu este clar dacă preşedintele a avut o contribuţie la acele „previziuni” politice. Pentru că, de fapt, textele lui Lăzăroiu anunţau mereu ceva, o schimbare de mare importanţă, un eveniment epocal, o transformare de paradigmă, dar o făceau în mod ambiguu. Nu era limpede dacă autorul pretindea că ghiceşte viitorul sau dacă lăsa, intenţionat, să-i scape câteva aluzii la proiecte politice care se realizează în ascuns. Ce făcea Sebastian Lăzăroiu? Divinaţie sau indiscreţie? Aceasta a fost întrebarea.

Cu siguranţă însă că prevestirea apariţiei unui nou partid sau a unei noi mişcări politice, a fost înţeleasă de cei mai mulţi ca un proiect al preşedintelui Traian Băsescu, care nu ar mai fi avut încredere în PDL sau care are fi avut nevoie de un mijloc de presiune asupra acestui partid. Dar în absenţa unor confirmări oficiale, proiectul a continuat să trăiască pe mai departe în zona incertă dintre analiza logică a ipotezelor şi simpla bănuială.

Preşedintele Traian Băsescu nu a dat nici o explicaţie pentru demiterea consilierului său, dar lumea bănuieşte că de vină ar fi ultima declaraţie a lui Sebastian Lăzăroiu privind statutul juridic vulnerabil al UDMR. Or, câtă vreme aceste declaraţii au deranjat şi câtă vreme preşedintele are nevoie ca de aer de UDMR, atunci el l-ar fi demis, în fine, pe consilierul său hiperactiv. Nici acest lucru nu este însă sigur, comunicatul prezidenţial ca şi declaraţiile celui demis păstrând şi ele ambiguitatea.

Cert este doar faptul că întreaga evoluţie a lui Lăzăroiu, cu acordul preşedintelui timp de 4 ani, a fost aceea a unor multiple ambiguităţi premeditate. I s-a reproşat adesea lui Lăzăroiu că îşi depăşeşte atribuţiile instituţionale, dar până şi acest lucru a fost mereu ambiguu. În realitate „fişa postului” îi pretindea să facă „sinteze şi prognoze asupra vieţii politice”, ceea ce, formal vorbind, acoperă toate scenariile privind marea transformare de paradigmă politică, lansate de Sebastian Lăzăroiu începând din a doua jumătate a anului trecut. Afirmaţiile cam prea nete privind anumite evoluţii viitoare ar putea fi trecute la capitolul „prognoze”, iar amestecul său uneori prea direct în politica partizană poate fi trecut la „sinteze şi prognoze privind poziţionarea forţelor angajate în viaţa politică”.

Dar şi a spune ceva despre viitor este mereu ambiguu. Pentru că, aşa cum se întâmplă la bursă, ceea ce spui poate să antreneze un proces la capătul căruia să se împlinească exact ceea ce ai prognozat şi care să treacă drept o confirmare a capacităţii de previziune. Atunci când un mare jucător pe bursă anunţă că o anumită monedă o să scadă, toată lumea se repede să vândă şi până la urmă exact asta se întâmplă: valoarea respectivei monede scade.

Ceea ce putem reţine este că scenariile „scăpate” de Lăzăroiu nu sunt nici divinaţii, nici indiscreţii, ci tentative amibigue de testare şi influenţare a opiniei publice. Or, tocmai ambiguitatea le dădea şi forţa şi slăbiciunea sau mai curând capacitatea de a se strecura intacte în cele mai îndepărtate cotloane ale conştiinţei publice. Eliberarea din funcţie a lui Sebastian Lăzăroiu ar însemna aşadar că epoca testelor a trecut.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Medana Weident