1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

Se destramă coaliţia din Irak?

Coaliţia antiteroristă din Irak formată la început din 34 de state, sub comanda Statelor Unite, se destramă încet dar aproape sigur.

default

Militari britanici, americani şi australieni făcînd jogging la apusul soarelui, la Bagdad

Unii invocă ameliorarea situaţiei în ţara celor două fluvii, alţii dimpotrivă agravarea conflictului care are toate trăsăturile unui război civil.

La 1 august şi Danemarca îşi retrage contingentul. Pe pagina oficială de web a « Operation Iraqi Freedom « mai figurează doar 25 de state. Julia Elvers Guyot investighează procesul destrămării coaliţiei .

Deşi coaliţia antiteroristă din Irak, aflată sub comanda americană mai numără 25 de membri, greul îl duce doar o mînă de militari crede Markus Kaim , membru al Grupului de investigare a politicii de securitate din cadrul Fundaţiei « Wissenschaft und Politik » : « De departe cel mai mare contingent îl deţin Statele Unite, urmate de Marea Britanie în sudul ţării. Relevante mai sunt contingentele Poloniei, Danemarcei şi Coreii de Sud. Ele furnizează efectivele de bază dar dintre acestea , patru :Polonia, Danemarca, Coreea de Sud şi Marea Britanie se gîndesc mai mult sau mai puţin la o retragere.

Danemarca însă a trecut de la intenţii la fapte. Cu începere de la 1 august, ţara scandinavă îşi retrage cei 500 de militari din Irak. Despre o retragere completă nu poate fi însă vorba devreme ce în schimb danezii trimit patru unităţi de helicoptere , adică 50 de soldaţi la Basra. Unul din motivele retragerii militarilor danezi îl constituie suplimentarea contingentului danez de la 220 la 600 de militari în Afganistan.

Ottfried Nassau, Şeful Centrului Internaţional pentru Relaţii Transatlantice, cu sediul la Berlin crede că « Unele ţări îşi reduce contingentul din Irak pentru a-l suplimenta pe cel din Afganistan. Din această cauză, unii estimează că Irakul este probabil pierdut şi că Afganistanul ar mai putea fi salvat. Dar ducînd mai departe analiza reiese că în misiunea colectivă din Afganistan, sub egida NATO, ţările europene se simt răspunzătoare de rezultatele intervenţiei şi de bunul renume al Alianţei …”

Explicaţia oficială sună însă altfel: guvernul irakian ar fi dispus să-şi assume mai intens îndatoririle de securitate. Iar britanicii care vor preda pînă la finele anului comanda forţelor irakiene de securitate în Basra, susţin că situaţia s-a ameliorat într-atît încît efectivul forţelor militare internaţionale poate fi redus. Relatările zilnice însă despre actele de violenţă din Irak contrazic această impresie. Iar ţările ai căror participă la misiunea din Irak se află în încurcătură este de părere Markus Kaim :“Pe de-o parte unele ţări, mai puţin Statele Unite, se confruntăcu o presiune a legitimităţii lor în zonă ceea ce înseamnă că situaţia în Irak nu este pe cale de a se ameliora, dimpotrivă suntem în pragul unui război civil dacă nu cumva acest război a şi început” - opinează specialistul german în materie de politică de securitate. Tot el afirmă că din acest motiv opinia publică din Polonia, Marea Britanie sau Danemarca nu mai este dispusă deja demult să mai accepte o prelungire a misiunii în Irak : “Concomitent, încă nu poate fi vorba de o retragere fiindcă forţele irakiene de securitate nu sunt capabile să controleze întreg teritoriul ţării. Dar din perspectivă politică internă, planurile de retragere sunt justificate. In acelaşi timp însă nimeni, indiferent de poziţia pe care a adoptat-o faţă de războiul din Irak nu poate fi interesat într-o retragere bruscă, peste noapte, a trupelor, la capătul căreia Irakul s-ar cufunda într-un război civil, riscînd şi o destrămare teritorială” - consideră Markus Kaim.

Totuşi, retragerea contingentelor unor ţări din Irak sporeşte presiunea asupra americanilor obligîndu-i să caute unele alternative. Între timp, sunt încheiate înţelegeri separate cu diverse alianţe de pildă, cu miliţiile sunite cărora le sunt furnizate arme. Experţii se tem că efectul va fi exact contrar celuia scontat , amplificînd dimensiunile unui conflict deja existent şi foarte grav între suniţi şi şiiţi.