1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Germania

Scurt istoric al eforturilor Germaniei de obţinere a unui loc permanent în Consiliul de Securitate al ONU

Guvernul actual de la Berlin pare a fi mai puţin interesat de un loc permanent pentru Germania într-un Consiliu de Securitate al ONU lărgit, comparativ cu guvernarea socialist-ecologistă a fostului cancelar Schroeder.

default

Pe pagina de internet a Ministerului de Externe de la Berlin se afirmă că, pentru politica externă germană, Consiliul de Securitate ocupă funcţia de "inimă a ordinii de pace internaţionale". Concomitent, reforma forului suprem al naţiunilor Unite este, de la reunificarea Germaniei, unul din ţelurile supreme ale politicii externe germane.

Când, în septembrie 1991, Hans Dietrich Genscher s-a adresat pentru prima dată Adunării generale a ONU în calitate de ministru de Externe al Germaniei reîntregite, se putea intui deja noua linie de politică externă a ţării. "Germania reunificată se plasează o dată pentru totdeauna de partea libertăţii şi democraţiei, de partea drepturilor omului şi demnităţii umane. Vrem să facem faţă provocărilor globale în calitate de Germanie europeană. Fiecare om care trăieşte pe lumea aceasta să ştie că, pentru noi, el este aproapele nostru."

Apoi, urmaşul lui Genscher în fruntea diplomaţiei germane, Klaus Kinkel, a fost cel care a cerut direct şi ofensiv un loc permanent pentru Germania în Consiliul de Securitate. "Componenţa Consiliului de Securitate continuă să reflecte întreaga lume la capătul celui de-al doilea război mondial făcând abstracţie de însemnătatea crescândă a Japoniei şi Germaniei reunificate. Mulţumesc tuturor ţărilor membre şi statelor care sunt în favoarea unui loc permanent pentru Germania în Consiliul de Securitate."

Drept de veto în Consiliul de Securitate pentru Germania şi Japonia, cele două ţări urmând să stea la aceeaşi masă cu reprezentanţii SUA, ai Rusiei, Chinei, Franţei şi Marii Britanii? Partnerii şi aliaţii Germaniei au reacţionat fie cu un zâmbet îngăduitor, cum au făcut SUA, fie cu un refuz categoric, cum au făcut între alţii Franţa şi Italia.

Când, în 1998, la putere în Germania a venit guvernul socialist-ecologist, dezbaterea a luat un nou avânt. Mai ales cancelarul Gerhard Schroeder a fost un susţinător înfocat al acestei idei, respingând orice temere că Germania nu ar putea face faţă unei asemenea responsabilităţi. "Cine afirmă aşa ceva greşeşte. Suntem cel de-al treilea contributor, ca mărime, la bugetul Naţiunilor Unite, suntem pe locul doi la numărul de militari puşi la dispoziţia misiunilor Naţiunilor Unite. Ce se poate dori mai mult sub aspectul responsabilităţii?" Schroeder afirma, de asemenea, de câte ori avea ocazia, că numeroase ţări din Africa şi Asia abia aşteptau ca Germania să obţină un loc permanent în Consiliul de Securitate, fiind încredinţate că astfel forul va deveni mai echitabil şi mai eficient.

În timpul guvernării socialist-ecologiste de la Berlin, care s-a încheiat în 2005, mai ales SUA, conduse de administraţia George W Bush au fost cele care au blocat eforturile Germaniei de a obţine un loc permanent în Consiliul de Securitate. Unul din motive a fost acela că Schroeder s-a opus invadării Irakului, fapt care nu a rămas nesancţionat de George Walker Bush.

În septembrie 2007, cancelarul Angela Merkel a dat glas dorinţei marii coaliţii dintre conservatori şi social-democraţi, privind un loc permanent, dar în termeni foarte diplomatici, afirmând în faţa Adunării Generale a ONU, că "Germania este dispusă să preia mai multe responsabilităţi". Acum, conservatorii nu mai guvernează la Berlin împreună cu laburiştii ci cu liberalii. Or pe vremea cancelarului Schroeder, când liberalii erau în opoziţie, ei militau pentru un loc permanent al UE în cadrul Consiliului de Securitate ONU.

Autor: Sandra Petersmann / Ioachim Alexandru
Redactor: Vlad Drăghicescu