Schimbul de prizonieri Israel-Hisbollah

Relatare de Carsten Kühntopp, adaptată de Nicolae Baicu După luni de negocieri mediate de Germania, Israelul şi miliţiile libaneze Hisbollah au căzut de acord asupra unui schimb de prizonieri de anvergură. Potrivit înţelegerii, peste 400 de deţinuţi arabi urmează a fi puşi în libertate în schimbul omului de afaceri israelian Elhanan Tannenbaum şi rămăşiţelor pământeşti a trei soldaţi. Cotidianele israeliane relatează despre schimbul de prizonieri cu litere de o şchioapă pe primele pagini ale ediţiilor lor de azi dimineaţă. "Se întorc acasă", scrie ziarul de mare tiraj "Yediot Ahronot", care dedică schimbului nu mai puţin de nouă pagini. Iar "Maariv" plusează şi consacră evenimentului 17 pagini. În reuniunea ministerială săptămânală, primul ministru Ariel Sharon a afirmat că decizia cabinetului în favoarea schimbului a fost corectă, morală şi responsabilă. Statul a demonstrat încă odată că repatrierea soldaţilor capturaţi sau căzuţi pentru apărarea patriei este deosebit de însemnată. Sharon a mulţumit în mod expres guvernului german şi mediatorilor conduşi de coordonatorul serviciilor secrete, Ernst Uhrlau, elogiaţi de mediile israeliene şi calificaţi drept "iscusiţi". Uhrlau şi echipa sa au folosit cu succes bunele relaţii ale Germaniei cu Siria şi Iranul şi au reuşit ca ambele ţări să exercite presiuni asupra miliţiilor Hisbollah, în vederea acceptării schimbului. Potrivit mediilor, operaţiunea va începe joi, 29 ianuarie şi va dura mai bine de o săptămână. Mai întâi aviaţia militară germană îl va aduce la Frankfurt pe israelianul Elhanan Tannenbaum împreună cu rămăşiţele pământeşti a trei soldaţi capturaţi în toamna anului 2000. Soldaţii erau grav răniţi şi au decedat ulterior. Totodată un avion israelian va aduce în Germania deţinuţii puşi în libertate. În total este vorba de 435 de persoane, printre care 400 de palestinieni, numeroşi libanezi, sirieni, marocani, sudanezi, un libian şi un german. Israelul va preda de asemenea şi corpurile neînsufleţite ale unor libanezi căzuţi în lupte, precum şi hărţi ale Libanului cu marcarea locurilor din zona de frontieră unde au fost plantate mine anti-persoană. Ambele părţi au fost de acord să facă concesii pentru a se ajunge la schimbul de prizonieri şi să rămână astfel cu prestigiul neştirbit. Mai mult decât atât, operaţiunea înseamnă o mare creştere de prestigiu pentru Hisbollah, care îşi consolidează în consecinţă poziţia atât în Liban, cât şi în rândul palestinienilor.