1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Schimbarea de curs a navei băsesciene

Postmodernismul a pus stăpânire în mod ferm pe arena politică românească. Campania electorală nici n-a apucat să înceapă bine, că diverşi demnitari s-au şi grăbit să se dea în stambă, făcând afirmaţii dubioase.

default

Nu puţini politicieni mizează pe relativismul unei mari părţi din electorat, pe memoria scurtă, inexistentă sau avariată a multor alegători. În consecinţă nimic nu mai pare sfânt, nimic atât de reprobabil încât să nu se spună, să nu se utilizeze şi să nu se facă, dacă ar putea aduce voturile sperate.

Dan Voiculescu, liderul PC, nădăjduieşte de pildă să-i convingă pe alegători că salvarea ţării ar consta în a-i vota partidul şi pe membrii alianţei sale cu PSD-ul. Supranumit « Felix », devenit, potrivit verdictului CNSAS, turnător al securităţii, fostul şef al unei firme de procurare de valută pentru regimul ceauşist şi ca atare şi pentru poliţia lui politică a declarat că « România a fost condusă în ultimii 4 ani de clovni ».

Hazul acestei aprecieri e greu de depăşit, de vreme ce, după alegerile din 2004, Vociulescu şi partidul său de buzunar au adăstat vreme de aproximativ doi ani la putere. Iar PSD a condus din umbră România, prin intermediul alianţei ei tacite cu PNL-ul lui Călin Popescu Tăriceanu. Încât Felix nu poate exclude pe mai nimeni din aprecierea sa, trupa de clovni, dacă i s-ar putea spune aşa, fiind compusă între alţii din el însuşi pecum şi din membrii nereformatului partid de stânga, căruia i s-a raliat aşa-zisa formaţiune conservatoare.

Dar cine să se mai încurce oare azi cu distincţii fine? În timp ce televiziunile afiliate partidului conservator nu scapă nici un prilej de a-l ataca pentru motive false pe preşedintele Traian Băsescu, şeful statului comite el însuşi deraieri inadmisibile. După o vizită la Damasc, în capitala siriană şi totodată a celor mai diverse mişcări teroriste palestiniene şi înainte de a-l primi luni, la Bucureşti, pe liderul palestinian Mahmud Abbas, preşedintele României a declarat că Siria s-ar învecina chipurile cu « Palestina ». Nota bene, nu cu Israelul.

Ca şi cum fostul căpitan ar fi tufă la geografie, în ciuda numeroaselor porturi israeliene, în care ancorează tot mereu navele marinei comerciale româneşti, Băsescu a ”confundat”, iată, statul evreu cu o ţară arabă. Şi-anume, cu una care nu există.

E foarte greu de crezut că e vorba aici de ignoranţă. Mult mai probabil e ca la mijloc să se afle odată în plus un calcul deopotrivă diplomatic şi electoral.

Diplomatic, întrucât aparenta « confuzie » a lui Băsescu va isca în mod cu totul cert aplauzele la scenă deschisă ale cercurilor arabe extremiste, care nu s-au împăcat încă defel cu existenţa statului evreu. Politic, pentru că ar putea să-i aducă partidului prezidenţial voturile segmentului antisemit şi ultranaţionalist coagulat în trecut de PRM, o formaţiune absolut infrecventabilă, cu care PDL nu s-a ferit totuşi, în ultima vreme, să coopereze.

Un tablou cu totul alarmant se întregeşte dacă la toate acestea se adaugă strania urecheală rezervată în maniera lui Bogdan Olteanu, de această dată însă de către Băsescu însuşi, ambasadorului american la Bucureşti, Taubman. Diplomatul occidental a căzut aparent în dizgraţia prezidenţială întrucât îndrăznise să atragă atenţia asupra persistenţei marii probleme a corupţiei. Ţinând cont de el nu mai pare deloc uimitor faptul, că Traian Băsescu «a omis » să mai definească reforma justiţiei, cea blocată în ultimii doi ani de adversarii săi din PSD, PRM, PNL şi UDMR, ca prioritate naţională pentru următorul mandat legislativ. Încât « scăparea » preşedintelui pare să anunţe o gravă şi majoră schimbare de curs. Una de care electoratul de centru dreapta ar face bine să ţină seama.