Scandaluri „minore” şi „majore”

„Nu este vorba de un scandal ci de un lucru de la sine înţeles ca agenţii BND să fi fost în Irak tocmai pentru a nu lăsa opinia publică din Germania pe seama unei notorii dezinformări practicată de administraţia Bush ar fi putut spune şi Joschka Fischer dacă ar fi fost confruntat cu dezvăluirile. Dar el a preferat să facă pe neştiutorul (...) şi astfel fiecare pasăre pre limba ei piere” , scrie ABENDZEITUNG din München, pornind de la tema cea mai dezbătută în ultimele zile în Germania - cea a activităţii agenţilor serviciilor secrete în Irak, care, în baza deontologiei profesionale, nu se pot desfăşura în văzul lumii , un serviciu secret şi public în acelaşi timp fiind un non-sens scrie BERLINER MORGENPOST.

Aşa încît FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG pare îndreptăţit să conchidă că în eventualitatea în care membrii opoziţiei cad de acord asupra catalogului de întrebări care ar urma să fie pus la îndemîna încă ipoteticei comisii parlamentare de investigare a activităţii BND în Irak, la iveală va ieşi în cele din urmă verdictul dat fostei guvernări socialist - ecologiste: „excelent sau mizerabil” .

In schimb, un scandal real, cel din România - supranumit în presa autohtonă „moştenirea mătuşii Tamara” - reţine şi azi atenţia unui mare ziar din Germania. SÜDDEUTSCHE ZEITUNG publică un articol însoţit de fotografia împricinatului Adrian Năstase , sub titlul „O moştenire dubioasă”. Din subtitlu cititorul află că ex - premierul român este confruntat cu iminenţa eşecului său politic. Deocamdată Năstase s - a autosuspendat din funcţia de preşedinte executiv al PSD rămînînd în continuare preşedintele Camerei Deputaţilor, în pofida misterioasei moşteniri de circa un milion de euro, care peste noapte s-a adăugat şi aşa fabuloasei sale averi. Dar cazul Năstase nu pare decît o nouă hîrtie de turnesol care scoate la lumină viciile acestui partid şi moralitatea alterată a liderilor săi devreme ce în loc de a face realmente curat în propria lor ogradă, ei transformă ceea ce trebuia să fie un proces de autopurificare într-un turnir de lupte interne se poate deduce din lectura primei părţi a articolului care dezvăluie şi falsa natură social-democrată a formaţiunii , progenitură a nomenclaturii comuniste care şi-a datorat ascensiunea după 1989 succesului înregistrat în marea masă a alegătorilor frustraţi şi dezmoşteniţi. Că procesul de autocurăţire este făcut cu nu prea mare tragere de inimă se poate deduce şi din declaraţiile contradictorii (pomenite în cuprinsul articolului) făcute de Mircea Geoană, preşedintele PSD care după ce a afirmat că s-a săturat de proasta imagine a formaţiunii sale şi l-a invitat pe Năstase să demisioneze a opinat la o emisiune televizată că acesta ar fi comis eroarea ... de a fi declarat moştenirea milionului mătuşii soţiei sale!

Alte declaraţii scandaloase şi belicoase – cele făcute de preşedintele Iranului Ahmadinejad - au pus din nou opinia publică internaţională pe jar.BRAUNSCHWEIGER ZEITUNG deplînge reacţiile timide, diplomatice ale Europei la neruşinatul şi incendiatorul discurs al şefului de stat iranian.Şi mai condamnabilă este atitudinea pasivă a mullahilor care în loc de a-i lua „cuţitul din mînă” acestui duşman al Israelului, îi acceptă tiradele - opinează într-un registru emoţional ziarul citat .

”Iranul are suficiente motive să dorească bomba atomică mai ales după avertismentele Statelor Unite referitoare la determinarea unei schimbări a regimului la Teheran” scrie ziarul belinez TAZ. Dar nimeni nu-şi doreşte un Iran care deţine bomba atomică şi de aceea el trebuie să renunţe la tehnologia de îmbogăţire a uraniului . Sancţiunile nu folosesc la nimic ele aducînd mai degrabă occidentului prejudicii decît regimului de la Teheran. Pînă una alta – în discuţie se află atît traducerea Iranului în faţa Consiliului de Securitate ONU cît şi aplicarea unor sancţiuni constată HANNOVERSCHE ALLGEMEINE ZEITUNG în timp ce WESER KURIER consideră sancţiunile drept binevenite fiindcă eficiente. Iar de la Viena, DIE PRESSE recomandă Europei mult calm şi utilizarea şanselor , ce-i drept nu foarte mari, care mai există pentru o aplanare diplomatică a conflictului, aceasta fiindcă ameninţările nu par a-l impresiona pe Ahmadinejad, care are mai mulţi aşi în mînecă: Iranul este cea de-a doua ţară din lume în privinţa rezervelor de gaze şi cea de-a cincea, în ceea ce priveşte rezervele de ţiţei. Ne-am putea întreba atunci –la rîndul nostru – de ce are Iranul nevoie neapărată de energie nucleară?

O comparaţie a unei ţări europene occidentale cu Iranul din perspectiva libertăţii presei pare cu totul deplasată şi totuşi, în paginile cotidianului LA REPUBLICCA, ea devine plauzibilă din perspectiva manipulării presei de către premierul Berlusconi , un mogul al branşei. Italia se situează în ceea ce priveşte libertatea presei sub Botswana afirmă ziarul citat atrăgînd atenţia asupra on man showului electoral practicat de nimeni altul decît tot de ...Berlusconi.

Scepticism - în presa franceză faţă de posibilitatea reală de reformare a Uniunii Europene devreme ce aşa cum scrie „Les Dernieres Nouvelles d Alsace” cei de la Bruxelles nu ştiu ce Europă vor europenii...Iar a răspunde întrebărilor acestora şi a le risipi scepcticismul cum procedează actualmente cancelarul austriac Schüssel ,a cărui ţară deţine preşedinţia în termen a Uniunii nu este suficient atrage atenţia DER STANDARD. Semnale pozitive dă în schimb politica cancelarei germane Angela Merkel constată LE MONDE relevînd că ea nu se teme să abordeze direct chestiunile incomode . Axa Berlin - Paris - Moscova instituită în 2003 este depăşită .Tonul abordat de Merkel aminteşte de cel al lui Mitterand care în vizită la Kremlin nu a ezitat să pomenească numele lui Sacharov.