1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Scandalul NSA: protestele se sting, dilema mocneşte

La ce au slujit protestele faţă de excesiva supraveghere a cetăţenilor de către serviciile secrete, izbucnite după ce Ed Snowden a dat la iveală şi fructuoasa colaborare a serviciilor secrete germane cu cele americane?

Şoc, consternare, revoltă, proteste, sute de articole şi eseuri, interviuri, talk show-uri (vreme de peste opt săptămîni) - acesta ar fi un prim bilanţ al efectelor directe şi colaterale declanşate de dezvăluirile făcute de ex-agentul NSA Edward Snowden.

După ce, în cele din urmă, el a obţinut azil în Rusia, la orizont se întrevede o gravă înrăutăţire a relaţiilor bilaterale ruso-americane, tocmai în ajunul summitului G20 de la Sankt Peterburg.

Iar, în Germania, unii analişti cred că valul de proteste publice nu slujeşte aproape la nimic, cît timp întrebarea Este Germania cu adevărat suverană? nu îşi va primi un răspuns lipsit de echivoc.

Numai că, pînă la clarificarea deplină a dilemei, democraţia rămîne pericilitată de o cvasi-totală supraveghere a informaţiilor şi datelor care circulă în internet. Noul mediu nu uită nimic, înregistrează tot prin chiar natura sa tehnologică, inclusiv urmele trecerii utilizatorilor prin spaţiul virtual.

Aşa încît Angela Merkel părea să aibă dreptate cînd afirma că internetul este o terra nova, concede Wolfgang Michal, autorul unui remarcabil editorial publicat în FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG. Şi poate de aceea, în cuprinsul unui interviu apărut simultan în DIE WELT, Hans Jürgen Papier, fostul preşedinte al Tribunalului Constituţional, deşi îi reproşează cancelarei neputinţa, descumpănirea faţă de noile revelaţii şi faţă de procedurile care au făcut posibilă această excesivă supraveghere a cetăţenilor germani de către serviciile secrete americane, admite că ea nu dispune de miraculoasa reţetă care ar fi împiedicat aceste „excese”.

Reglementarea internaţională a limitelor supravegherii, deşi este stringent necesară, rămîne iluzorie. Statul ar trebui să intervină şi să-şi protejeze cetăţenii împotriva rapacităţii cu care, în numele prevenirii primejdiei terorismului, serviciile secrete străine, în cazul dat NSA, culeg tot ce le iese în cale sau le este oferit pe tavă.

De BND, de pildă, după cum rezultă din dezvăluirile făcute de Snowden, revelaţii asupra cărora revine din nou revista DER SPIEGEL. Numai că, în Germania, în baza unor reglementări speciale, aşa-numitele „Notstandgesetze”, adoptate după război, sunt reglementate, între altele, misiuni ale Bundeswehrului în plan intern şi o limitare a drepturilor fundamentale în situaţii de tensiune.

Unul din cele mai controversate paragrafe a fost cel care prevede suspendarea caracterului secret al corespondenţei poştale şi al covorbirilor telefonice. Timp de zece ani, din 1958 pînă în 1968, s-a protestat împotriva acestui paragraf. Dar, spre deosebire de azi, pe atunci s-a angajat în dezbateri tot ce avea rang şi nume în viaţa culturală şi intelectuală a Republicii Federale: Theodor Adorno, Max Horkheimer, Jürgen Habermas, Heinrich Böll, Martin Walser, Hans Magnus Enzensberger, Erich Fried, Rolf Hochuth, directorul de-atunci al revistei DER SPIEGEL, Rudolf Augstein şi chiar Hans Dietrich Genscher, legendarul ministru de externe al Germaniei, la acea vreme şef al fracţiunii liberale din Bundestag. Cu toţii, scrie Wolfgang Michal în articolul din ziarul citat, au decretat o stare de urgenţă a democraţiei, sub incidenţa aşa numitelor Notstandgesetze.

Dar acum? Membrilor activi ai societăţii civile nu le mai rămîne decît să viseze la vremurile de altă dată, chiar dacă, în urma dezvăluirilor lui Snowden, 10 000 de demonstranţi au ieşit în stradă, rezistînd la o temperatură de peste 37 de grade, spre a protesta.

Vocile intelectualilor însă, abia s-au făcut sporadic auzite. Dacă guvernul va da curs revendicărilor cetăţenilor de a le fi respectat caracterul secret al datelor personale, al mesajelor transmise în internet, depinde nu numai de gradul de suveranitate al Germaniei ori de factorul „încredere”.

Depinde, înainte de toate, de elucidarea unei dileme: nu cumva alianţele militare şi acordurile secrete de supraveghere au devenit o forţă invizibilă cu drept de veto, se întreabă în final autorul articolului publicat în FAZ.