Scandalul biocidelor și obiectivele reformei

Ministrul Sănătății, Patriciu Achimaș-Cadariu, a demisionat sugerând că premierul ar dori să obțină rezultate rapide în dauna unei rezolvări temeinice. Dar partea cea mai interesantă a apărării sale a fost aceea în care a explicat că dezvăluirea integrală și concomitentă a neregulilor din sistemul sanitar ar fi dăunătoare: ”Sunt unii care dărâmă tot și n-au soluții și unii care se uită la realitățile în care trăim. Putem să dăm toate spitalele de pământ, dar noi avem o populație săracă, ei nu-și permit să ia avionul să plece din țară”, a spus ministrul demisionar la Antena 3.

Pare vechea problemă: autoritățile ascund proporțiile dezastrului ca să nu provoace panică. Nu strigi foc! într-o sală arhiplină cu o singură ieșire. Totuși, în cazul de față, explicația nu ține. Ea pare mai curând o scuză a unui ministru copleșit de situație. Dezvăluirile de presă provocaseră o mare presiune publică, iar premierul Cioloș s-a simțit dator, pe bună dreptate, să nu piardă timpul.

Ancheta de presă (tolo.ro) dezvăluise că spitalele din România au ca furnizor major o firmă, Hexi Pharma, care diluează dezinfectanții și că situația aceasta durează de mulți ani de zile. Tratați cu biocide diluate, agenții patogeni ar fi dobândit în timp o mare rezistență. ”Am vaccinat bacteriile”, spunea cineva. Arșii din Clubul Colectiv s-ar fi infectat la rândul lor cu bacterii neobișnuit de rezistente.

Privită în acești termeni, situația pare înspăimântătoare și din acest motiv o anchetă a ministerului este mai mult decât necesară, căci deocamdată nu dispunem de un veritabil verdict de specialitate. Din păcate nu ne putem aștepta la rezultate rapide deoarece nu există în România laboratoate capabile să testeze eficacitatea unui produs dezinfectant și, prin urmare, nici nu pot fi trase concluzii științifice în privința efectelor. Prim-ministrul Dacian Cioloș a anunțat la sfârșitul săptămânii trecute că ICECHIM va asuma testarea concentrațiilor, dar cât privește eficacitatea substanțelor folosite ar trebui să așteptăm acreditarea a două laboratoare aflate în pregătire. De ce nu a apelat la un laborator din străinătate?

În fine, anchetele inițiate își vor urma cursul lor, dar ne este teamă că ele nu vor răspunde la câteva întrebări importante: Cum a fost posibil ca ani la rând, în atât de multe spitale din țară să se utilizeze produse diluate, unii spun de peste 10 ori, și niciun medic, niciun director de spital să nu observe? E o cecitate provocată de obișnuință, un fel de a te deprinde cu ”frontul”? SRI a pretins că a trimis autorităților o mulțime de informări despre nereguli și înclusiv despre calitatea proastă a dezinfectanților. Totuși ca prefect, bunăoară, de ce a-i lua în considerare o informare a unui denunțător când directorii de spitale și medicii pe care îi cunoști îți dau sentimentul că totul e în regulă? Ar însemna să crezi că informatorii SRI sunt mai competenți decât ceilalți medici, care au, în plus, autoritate și prestigiu.

Nu putem descâlci situația, dar putem observa, în schimb, câteva aspecte generale care țin de organizarea sistemului medical. Presa a reușit să descrie cu lux de amănunte apariția și ascensiunea firmei Hexi Pharma, aspectul cel mai relevant fiind acela că proprietarii afacerii sunt oameni ”din sistem”, care au profitat din plin de relațiile lor (româniacurată.ro) La un moment dat, firma cu pricina avea sediul în spitalul condus pe vremea aceea de doctorul Sorin Oprescu. Fostul farmacist șef al acestui spital, Virgiliu Condrea, înființa o firma care își va extinde încetul cu încetul operațiunile la nivelul țării întregi. Astăzi firma e condusă de fiul primului antreprenor, Dan Alexandru Condrea.

Ceea ce vedem aici este întrepătrunderea dintre sistemul public și cel privat și parazitarea celui dintâi de către cel din urmă. Medicul care lucrează într-un spital își recrutează aici pacienți pentru cabinetul său particular unde percepe prețuri ”de piață”. Asta dacă nu cumva utilizează dotarea spitalului în scopul propriilor consultații. În cazul Hexi Pharma, farmacistul-șef, în loc să fie supraveghetorul absolut al achizițiilor de substanțe pentru spitalul în care lucrează, s-a transformat el însuși în furnizor. În esență, e vorba de aceeași privatizare ilicită a domeniului public în forme uneori mai greu de recunoscut. Externalizarea unor servicii ia forme legale, dar face parte din aceeași categorie. Angajați ai unei instituții publice, care cunosc bine toate dedesubturile, devin furnizori externi privilegiați ai aceleași instituții, dar continuând să utilizeze o parte din dotările acesteia în folosul lor propriu. Hexi Pharma își găsise sediu în chiar incinta spitalului unde lucrase primul ei proprietar. Ce-i drept, practica externalizării grevează într-un mod asemănător și companii private din România, dar asta ne privește mai puțin.

Prin urmare cecitatea sau indiferența medicilor poate fi explicată prin faptul că cel puțin unii dintre aceștia au fost cointeresați. Directorul Spitalului Universitar de Urgență, Sorin Oprescu, nu putea fi străin de operațiunile farmacistului său șef și ne putem imagina că mulți directori de spital s-au aflat într-o situație asemănătoare și nu doar în legătură cu substanțele dezinfectante. De fapt ancheta ar trebui să vizeze toate achizițiile, fără excepție, ca și așa-numitele externalizări de servicii.

Se vorbește insistent despre ”corupție”. Cu siguranță că e vorba de ”corupție”, dar a acuza o abatere de ordin moral nu ajută la nimic. Reforma sistemului de sănătate ar trebui să aibă ca obiectiv mai general separarea ”fraților siamezi” din sistem și ruperea totală a domeniului public de cel privat.