1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Sancţionarea României: o idee greşită

Suspendarea României din Consiliul European, invocată de deputata europeană Monica Macovei, ar fi un act cel puţin neadecvat şi cu umări negative asupra democraţiei româneşti.

default

Invocarea articolului 7 din tratatul UE nu poate fi înţeleasă altfel decât ca formă extremă de presiune psihologică asupra mediului politic intern şi mai ales asupra opiniei publice. Este un fel de campanie electorală purtată până dincolo de limitele fireşti. Democraţia românească are multe şi grave defecte, dar din momentul în care UE, făcând atâtea derogări, a încheiat negocierile de aderare cu România în 2004, nu ar putea acum să declanşeze o procedură, care ar pune la îndoială propriile sale evaluări din ultimii ani.

De fapt UE avea posibilitatea timp de 3 ani, de la momentul aderării în 2007, să activeze o clauză de salvgardare, dar, aşa cum ştim, nu a crezut niciodată că ar fi cu adevărat bine să o facă. Mai mulţi politicieni europeni au solicitat în trecut Comisiei Europene să activeze clauza de salvgardare fie pentru România, fie pentru Bulgaria. De exemplu, politicianul german Gunther Krichbaum, care a criticat în aceste zile evenimentele de la Bucureşti, ceruse în 2008 activarea clauzei de salvgardare pentru Bulgaria, după cum unii politicieni olandezi solicitaseră acelaşi lucru pentru România.

Au existat mereu dezbateri încordate cu privire la situaţia ţărilor care aderaseră de curând, dar Comisia Europeană a fost mai reţinută, preferând să păstreze mecanismele de monitorizare, mai modeste, dar cu rezultate verificate. Sigur este faptul că nici astăzi Comisia europeană nu acordă României calificative superioare, dar mai multe rapoarte anuale succesive au consemnat progrese constante, după ce semnalaseră un regres în cursul anului 2007.

Aşadar după 7 ani de monitorizare neîntreruptă a României, a considera subit că toate aceste proceduri şi rapoarte anuale sunt caduce şi nerelevante ar fi cel puţin ciudat. Comisia Europeană este atentă la evoluţiile din România, dar nu poate să-şi submineze propria autoritate. Purtătorul de cuvânt al CE, Mark Gray, a declarat de altfel pentru Mediafax, că “Raportul CE privitor la MCV în domeniul Justiţiei, care va fi publicat în a doua jumătate a lunii iulie, va include referiri la evoluţiile politice recente care au legătură cu statul de drept şi independenţa sistemului judiciar”. Totodată el a evitat să comenteze procedura de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu, subliniind că raportul va face trimitere la independenţa Curţii Constituţionale.

În aceste împrejurări în care România face pe mai departe obiectul unor rapoarte critice, fiind totodată ţinută la porţile Schengen, recursul la articolul 7 este cel puţin neadecvat.

Articolul 7 se referă la tot ce au putut imagina mai rău semnatarii Tratatului UE. Dacă un stat membru încalcă în mod grav valorile pe care se întemeiază Uniunea Europeană, şi care se referă la încălcări sistemice şi nu la cazuri particulare, atunci ţările membre pot recurge, după proceduri complicate care antrenază guvernele, Comisia şi Parlamentul european, la anumite sancţiuni, cum ar fi, suspendarea dreptului de vot în Consiliul European. Mecanismul este complicat, presupune, verificări, reverificări şi consultări largi, iar decizia suspendării unui stat membru se ia cu o majoritate calificată, care nu a fost precizată dinainte.

Dar o asemenea ipotetică sancţiune ar avea nu urmări pozitive, ci dimpotrivă efecte nefaste asupra democraţiei româneşti. Căci a interveni într-un proces electoral, în cele din urmă, aşa cum este referendumul de demitere, înseamnă să descurajezi sentimentele cele mai democratice.

Aşadar se poate vedea că la Bucureşti Articolul 7 este invocat cu prea multă frivolitate. O dezbatere distinctă despre natura şi calitatea democraţiei româneşti este însă cu adevărat necesară, dar ea nu poate fi purtată în ambianţa fierbinte de acum şi, cu siguranţă, opoziţia şi preşedintele Traian Băsescu nu pot fi arbitrul ei. Preşedintele care a declarat în repetate rânduri că nu va acorda USL dreptul de a forma guvernul nici dacă această alianţă va câştiga majoritatea (opunându-se, aşadar, unei fireşti alternanţe la putere), nu mai poate invoca astăzi Constituţia şi valorile democraţiei europene.