Salariul profesorilor va depinde de performanţă

Strategia asumată politic de Preşedinte cuprinde întregul sistem de educaţie de la şcolile primare şi pînă nivel universitar.

Obiectivele majore, enunţate chiar la început, prevăd ca elevii din România să se claseze pe primele 10 locuri în lume la testele internaţionale (PISA, PIRLS, TIMSS) şi ca măcar 3 universităţi româneşti să se regăsească în primele 500 de universităţi din lume.

Proiectul este amplu şi va suscita, neîndoielnic, discuţii aprinse. Ca să fie pus în aplicare va trebui însă să fie asumat şi de un Guvern cu o solidă majoritate parlamentară.

Cît de mari ar putea fi salariile

Unul dintre subiectele acute este acela legat de finanţarea sistemului de Educaţie. Documentul, asumat de Preşedinte, prevede ca Educaţia să primească de aici înainte cel puţin 7% din PIB, dar sînt prevăzute şi alte modalităţi de finanţare.

Strategia face precizări importante şi în privinţa salariilor. Documentul stabileşte o corelaţie strictă între salariul mediu al unui profesor şi valoarea PIB-ul pe cap de locuitor, între care ar trebui să existe un raport de 1,35. E de reţinut, aşadar, că, în viziunea Preşedintelui, un profesor ar trebui să cîştige mai mult decît media veniturilor pe economie.

Conflictul generaţiilor

Inovaţia cu adevărat revoluţionară a strategiei prezidenţiale pentru educaţie este aceea ca profesorii să fie plătiţi nu doar în funcţie de vechimea lor şi de gradele didactice, ci şi mai ales în funcţie de performanţa lor.

Întrevăd aici aspectul cel mai delicat. Mai ales profesorii vîrstnici, cei cu vechime şi totodată cu grade didactice cumulate pe durata unei întregi cariere, vor protesta energic. Dacă va fi pus în practică, acest sistem ar echivala cu o veritabilă revoluţie a tineretului în şcolile româneşti şi, ca orice revoluţie, nu se va putea desfăşura fără înfruntări puternice.

Dar dacă vechimea şi gradele didactice nu vor mai conta în aceeaşi măsură ca şi pînă acum, atunci ce va conta? Strategia prezidenţială precizează că se va stabili o grilă de salarizare pe 5 niveluri, care să

diferenţieze între performanţele de excelenţă (nivel 5) şi cele care sînt doar satisfăcătoare(nivel 1). Performanţa la clasă a cadrului didactic va fi mai importantă în stabilirea salariului decît gradul didactic sau vechimea în învăţământ.

Cine stabileste performanţa profesorilor?

Evaluarea performanţei unui profesor va fi făcută de către 3 colegi de aceeaşi specialitate dintre care unul va fi desemnat chiar de către profesorul evaluat, iar ceilalţi doi de către conducerea şcolii. Conducerea şcolii va participa la notare şi cu evaluarea ei separată.

Se poate observa imediat că gradele didactice şi vechimea vor conta mai puţin decît bunele relaţii dintre profesori şi direcţiunea şcolii. Dacă pînă cum era suficient ca un profesor să îmbătrînească ca să ia un salariu mai mare, chira fără să facă mai nimic la catedră, de aici înainte există riscul ca salariul unui profesor să depindă de flaterii, cadouri sau chiar de o poziţie servilă faţă de conducerea şcolii. Intenţia explicită a acestui procedeu este să combată rutina şi preeminenţa unor calificări academice care s-au dovedit adesea nerelevante (gradele didactice), dar cu riscul de a crea un nou teren pentru manifestarea corupţiei.

Iată aşadar o strategie revoluţionară, care excelează prin obiectivele sale, dar care conţine multe detalii otrăvite.