Sabia cu două tăişuri a suspendării datoriilor externe după tsunami

Clubul parizian – o puternică organizaţie neoficială formată din 19 ţări creditoare – se confruntă de 50 de ani cu diverse crize. Nici una însă de proporţiile cataclismului abătut la 26 decembrie asupra ţărilor din bazinul Oceanului Indian. Statele cele mai afectate din regiunea sinistrată urmează aşadar să beneficieze de o suspendare a datoriilor lor externe. Dar nu şi de anularea acestor datorii. In favoarea ştergerii parţiale cel puţin a celor indoneziene se pronunţase ministrul german de externe, Joschka Fischer, dar şi SUA şi Marea Britanie. O serie de experţi economici pledaseră chiar pentru eliminarea completă a datoriilor externe ale tuturor statelor sudestasiatice devastate. La finele săptămânii trecute, grupul celor 7 state occidentale puternic industrializate din care fac parte SUA, Japonia, Germania, Marea Britanie, Franţa, Italia şi Canada hotărâse amînarea rambursării creditelor contractate în străinătate de statele afectate de tsunami. Potrivit acestui moratoriu ţările datornice nu vor trebui să plătească vremelnic nici ratele şi nici dobânzile aferente.

Moratoriul decis de Clubul de la Paris a intrat în vigoare imediat, independent de ajutoarele anunţate la conferinţele donatorilor de la Djakarta sau Geneva, permiţând guvernelor din regiune să adopte măsuri umanitare şi să treacă la reconstrucţia regiunilor devastate de valurile ucigaşe. Câteva din ţările sinistrate, în speţă India, Tailanda şi Malaiezia n-au solicitat ştergerea datoriilor sau amînarea rambursării lor. Nevoile acestor ţări vor constitui obiectul unor evaluări efectuate de Banca Mondială şi de Fondul Monetar Internaţional.

Evident, un moratoriu suspendând datoriilor externe ale unei ţări este o sabie cu două tăişuri. Fiindcă FMI de pildă solicită de regulăl ca, în schimbul amânării rambursărilor, ţările debitoare să-şi reducă programele de asistenţă socială. Mai grav este faptul că din unghiul agenţiilor internaţionale de rating suspendarea antrenează de regulă o scădere a credibilităţii financiare a ţărilor care beneficiază de astfel de măsuri. Prin urmare, ţările care acceptă un moratoriu se văd ulterior confruntate cu dificultatea de a contracta noi credite cu dobânzi ieftine întrucât sunt considerate rău platnice sau insolvabile. Or statele din Asia de sudest au acum mai mult decât oricând nevoie de fonduri proaspete şi uşor accesibile pentru a-şi reface infrastructurile. Iată şi motivul pentru care unii experţi au pledat în favoarea scutirii complete de datorii externe a ţărilor devastate, argumentând că nu este exclus ca ţările sărace să fie la un mnoment dat nevoite să recurgă la fondurile puse la dispoziţia lor prin intermediul asistenţei umanitare.