1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

S-au epuizat revoluţiile portocalii?

Ce s-a întâmplat cu revoluţiile orange din România şi Ucraina? Cum se explică remanierea guvernului de la Bucureşti? Ce impact a avut schimbarea de la cârma Ucrainei, bunăoară asupra situaţiei din Transnistria?

Nu prea mare, judecând potrivit unei profunde analize publicate de Neue Zuercher Zeitung. Ziarul elveţian abordează hotărârea SUA de a se implica în aplanararea conflictului dintre Chişinău şi Tiraspol. Reliefînd importanţa angajamentului american, evidenţiat de alocarea de către SUA în anul fiscal în curs a aproape 22 de milioane de dolari pentru transpunerea de programe de promovare "a construcţiei statului de drept, a democraţiei şi societăţii civile în Republica Moldova", ziarul se opreşte şi asupra propunerii ucrainiene /acceptate de Chişinău) de rezolvare a litigiului prin medierea SUA şi UE. Din unghi american, scrie ziarul, "premiza soluţionării conflictului rezidă în îndeplinirea angajamentelor ruseşti asumate faţă de OSCE, precum şi în stabilirea de relaţii comerciale transparente în regiune". Or, tocmai la acest capitol nu s-a produs nici un progres veritabil, devreme ce promisiunea Ucrainei de a sista contrabanda transnistreană, de care profită separatiştii conduşi de Igor Smirnov n-a rămas decât o mascaradă. In lunile care au urmat acestei făgăduieli, ucrainienii "n-au creat decât 5 din anunţatele posturi de control frontalier moldo-ucrainiene şi toate la cât mai mare distanţă de graniţa transnistreană". Potrivit ziarului, "actorul principal în zonă este Kievul şi nu Moscova. Or, conform analistului elveţian, care citează specialişti de la Kiev," tensiunile interne din guvernul Iuliei Timoşenko", care e la cuţite cu şeful Consiliului de Securitate ucrainean, Poroşenko, "determină protejarea în continuare a lui Igor Smirnov, unul din principalii profitori ai contrabandei transnistrene, pe care l-a ocrotit şi fosta elită promoscovită în frunte cu expreşedintele Kucima.

Presa occidentală se mai ocupă azi de remanierea guvernului Tăriceanu. Editorialiştii apuseni consacră spaţii ample şi inundaţiilor din Elveţia, Austria şi sudul Germaniei puse de unii pe seama încălzirii globale; negocierilor pe marginea proiectului constituţional irakian, a cărui miză e evitarea unui război civil între Tigru şi Eufrat, precum şi unanim elogiatei retrageri israeliene unilaterale, care a dus la evacuarea de aşezări evreieşti în Gaza şi nordul ţinutului de pe malul apusean al Iordanului, fiind, potrivit majorităţii analiştilor, un demers important pe calea realizării păcii în regiune.

„Premierul (român) îi dă afară pe miniştrii care l-au criticat virulent”, subliniază în răstimp cotidianul austriac Die Presse, potrivit căruia, "demersul drastic al şefului executivului de la Bucureşti e menit să stabilizeze guvernul". Dar ziarul relevă că „experţii nu cred că” eliminarea lui Gheorghe Seculici, Ionut Popescu, Mircea Cinteza şi Ene Dinga, înlăturaţi, potrivit premierului, „din pricina performanţelor lor insuficiente”, ar fi de natură „să stabilizeze coaliţia guvernamentală”. Die Presse aminteşte de repetatele certuri dintre PD şi PNL, opinând că divergenţele riscă să continue. Citim în continuare: „Un factor special de incertitudine îl constituie Partidul Conservator al magnatului media Dan Voiculescu, formaţiune aflată în alianţa guvernamentală care, în culise, pare să negocieze încă de pe acum cu opoziţia pesedistă”.

Ziarul conserrvator german Frankfurter Allgemeine Zeitung extinde şi aprofundează analiza. Intr-un amplu articol, intitulat "Tăriceanu caută să obţină un sprijin nou prin remanierea cabinetului", corespondentul ziarului din Frankfurt trece în revistă schimbările din guvernul român. Rocada ar fi fost provocată „de demisia Monei Muscă”, înlocuită la cultură de Adrian Iorgulescu. Deşi colegă de partid al lui Tăriceanu, „Muscă, un om politic foarte popular, a cărui prestaţie n-a suscitat cine ştie ce critici, trecea ca apropiată a preşedintelui Băsescu şi ca atare drept calul troian din guvern”, remarcă ziarul din Frankfurt. Plecând de la decizia retragerii ei voluntare din cabinet, ziarul evocă problema anticipatelor şi refuzul Monei Muscă „de a accepta cursul contradictoriu al premierului în această chestiune. "Anticipatele fuseseră propuse de Tărcineau la 7 iulie ca reacţie la veto-ul Curţii Constituţionale" blocând nu doar reforma justiţiei ci, implicit şi "combaterea corupţiei, precum şi contracararea imixtiunii politicului în justiţie, imixtiune cu drag practicată de PSD”. Cotidianul aminteşte în context de componenţa Curţii Constituţionale, hotărâte de PSD.

Controversa asupra anticipatelor, la care Tăriceanu avea ulterior să renunţe „a agravat profund criza din sânul coaliţiei”, subliniază analistul german. Ziarul notează că „devansarea scrutinului şi derularea lui în această toamnă ar fi promis, conform sondajelor de opinie, să transforme majoritatea subţire de care beneficiază coaliţia, într-una solidă şi stabilă”. Constatând că „Traian Băsescu se numărase printre promotorii cei mai fermi ai anticipatelor”, observatorul german trece la analiza conflictului dintre preşedinte şi premier, expunând mai întîi motivarea de către Tăriceanu, „prin inundaţii”, a revocării deciziei sale „irevocabile” de a demisiona. Or, citim în continuare, „demisia de la demisie se produsese imediat după vizita lui Tăriceanu la Bruxelles. Se presupune, că, pe fundalul crizei bulgare, comisarul pentru extindere Olli Rehn l-ar fi sfătuit pe Tăriceanu să renunţe la anticipate, întrucât ar putea amâna integrarea. Aplicată situaţiei româneşti această indicaţie echivalează cu recomandarea de a se continua ca pe vremea guvernului Năstase, devreme ce UE e oricum interesată doar de îndeplinirea cererilor ei, nu şi de deposedarea de putere a vechii elite comuniste”.

Schimbarea de curs a premierului „a deteriorat şi mai mult relaţiile tensionate dintre palatele Cotroceni şi Victoria”, mai relevă ziarul, amintind că Traian Băsescu i-a reproşat lui Tărcineanu „că a sucombat împreună cu unii miniştri puternicelor presiuni ale unor grupuri de interes economice, din pricina cărora neglijează reforma şi combaterea corupţiei. Criticile sale vizau şi relaţiile dintre Tăriceanu şi magnatul petrolului Dinu Patriciu”, care, în interiorul PNL, „intervenise în favoarea unei cooperări cu PSD. Or tocmai această opţiune reprezintă, din unghiul preşedintelui, cel mai mare pericol, devreme ce implicarea PSD ar face imposibilă reforma şi îngrădirea corupţiei”.

Analistul german conchide scriind că, „în România, fronturile nu mai descriu de mult poziţiile deţinute de guvern şi opoziţie, ci pe ale diverselor grupuri de interes, care, prezente în toate formaţiunile, îşi exercită politic influenţa, concentrându-se asupra guvernului. Citez: „In loc să reaşeze pe temeiuri curate relaţiile dintre economic şi politic, eforturile guvernului Tăriceanu s-au limitat până acum la satisfacerea clientelei lui proprii. Forţa de înnnoire a revoluţiei orange din România pare să se fi epuizat după doar câteva luni, vechile structuri s-au reorganizat rapid şi încearcă să frâneze reformele”, notează în final corespondentul ziarului Frankfurter Allgemeine Zeitung.

  • Data 24.08.2005
  • Autoare/Autor Petre Iancu
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B143
  • Data 24.08.2005
  • Autoare/Autor Petre Iancu
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B143