S-a relansat procesul de pace în Orientul Apropiat

După încheierea summit-ului de la Sharm el Sheik, palestinienii sunt plini de speranţă iar israelienii manifestă un optimism precaut. Aceasta ar fi, în câteva cuvinte, starea de spirit din Orientul Apropiat. Anunţul armistiţiului, făcut întâi de preşedintele Mahmud Abbas şi apoi de premierul Ariel Sharon, a fost aşteptat cu mare emoţie în Israel şi Teritoriile Palestiniene. Abbas a anunţat:" Premierul Ariel Sharon şi cu mine am căzut de acord asupra unui armistiţiu", iar şeful executivului israelian a continuat: "În cadrul întâlnirii avute cu preşedintele Abbas, am convenit ca palestinienii să înceteze pretutindeni actele de violenţă îndreptate împotriva Israelului, urmând ca Israelul să-şi înceteze peste tot, în paralel, acţiunile militare împotriva palestinienilor."

Armistiţiu – acesta este cuvântul magic aşteptat de israelieni şi palestinieni. Ambele popoare speră că s-a intrat într-o eră a liniştii, a încetării vărsărilor de sânge. În timpul celei de-a doua Intifade şi-au pierdut viaţa peste 4.000 de oameni, în mare parte palestinieni. De aceea, speranţa este mare acum în teritoriile palestiniene. Hussein al Scheich de pildă, liderul miliţiilor Tanzim din Cisiordania, a declarat postului public de radio israelian că el este fără rezerve optimist: "Cum adică optimism precaut? Eu sunt pur şi simplu optimist şi sper că reuniunea la vârf aste una a speranţei pentru ambele popoare. Pentru prima dată după patru ani a apărut o lumină la orizont, spre care ne putem îndrepta. Între noi şi Israelieni s-a deschis o poartă", a declarat el.

Mai puţin bucuros s-a arătat însă Hassan Jussef, liderul organizaţiei radical-islamiste Hamas din Cisiordania. Pentru postul de televiziune al Djazeera el a declarat: "Noi am făcut suficiente gesturi de bunăvoinţă faţă de Israel. Întreb: de ce sunteţi atât de încântaţi, dată fiind poziţia Israelului? Mai degrabă trebuie să faceţi presiuni pentru ca Israelul să treacă la acţiuni concrete şi să elibereze în primul rând deţinuţii palestinieni. Aceasta este pentru noi o prioritate absolută." Şi ministrul palestinian de externe, Nabil Shaath, a calificat drept problemă centrală eliberarea deţinuţilor: "Eliberarea prizonierilor este de mare importanţă pentru noi. Nu ne mulţumim cu cifrele ce ne-au fost propuse. Se preconizează eliberarea prizonierilor care, oricum, mai au de ispăşit doar una sau două luni de pedeapsă. Noi solicităm eliberarea luptătorilor palestinieni, aflaţi deja de 20, 25 sau chiar 30 de ani în închisorile Israeliene. Nu suntem de acord ca Israelul să decidă singur în această problemă."

Palestinienii din Cisiordania şi Fâşia Gaza aşteaptă acum, în urma reuniunii la vârf, realizarea unor progrese rapide, nu în ultimul rând şi în privinţa ameliorării nivelului de trai. Dar, palestinienii cer mai ales stoparea extinderii coloniilor evreieşti şi retrocedarea pământurilor confiscate sau anexate de Israel.

Scriitorul israelian David Grossman apreciază că, în principiu, revendicările palestiniene sunt întemeiate. În opinia sa, Israelul trebuie să iasă în întâmpinarea palestinienilor, fiindcă altminteri summit-ul de la Sharm el Sheik nu va marca o cotitură reală în relaţiile bilaterale." Ştiu", a spus el, "că totul va fi lipsit de importanţă dacă noi, israelienii, nu suntem convinşi că retragerea din Fâşia Gaza nu poate fi decât un prim pas. Aici nu va exista pace şi siguranţă câtă vreme noi le cerem continuu palestinienilor să aibă grijă de securitatea noastră. Dacă nu vom evacua şi coloniile din Cisiordania, aici nu va exista niciodată pace."