1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Sărăcia infantilă - cele mai mari cinci riscuri

Chiar şi în statele industrializate, există copii afectaţi de sărăcie. Criza financiară a înăsprit şi mai mult situaţia minorilor. Există însă şi excepţii, după cum se arată în cel mai recent raport al UNICEF.

Imagine dintr-o şcoală din Afganistan

Imagine dintr-o şcoală din Afganistan

"Copiii recesiunii" - aşa se numeşte cel mai recent raport al UNICEF, referitor la situaţia minorilor din statele bogate. Criza financiară şi economică din ultimii ani a generat reduceri bugetare şi importante rectificări în sistemele sociale. Cei mai afectaţi de aceste măsuri de austeritate sunt minorii. În cele mai bogate 41 de state din lume, trăiesc 76,5 milioane de copii în ceea ce birocraţii numesc "sărăcie relativă" - adică familiile lor trebuie să supravieţuiască cu mai puţin de 60 la sută din venitul mediu pe economie. În Grecia, Lituania şi Spania mai mult de unul din trei copii trăieşte în sărăcie, în vreme ce în Statele Unite şi Italia 30 la sută din minori sunt afectaţi de lipsuri mari.

Iată care sunt cei cinci factori care favorizează viaţa în sărăcie a minorilor:

1. Şomajul părinţilor

În timpul crizei financiare, şomajul a crescut puternic în majoritatea ţărilor industriale, cu preponderenţă însă în sudul Europei. Atunci când părinţii rămân fără serviciu, copiii suferă pe mai multe planuri: "copiii îşi fac griji şi sunt tensionaţi când părinţii îşi pierd locul de muncă", se arată în raportul menţionat. De multe ori, situaţia se reflectă şi în rezultatele şcolare ale micuţilor. Efectul de bumerang sporeşte tensiunile din familie. În Grecia, unul din cinci copii intervievaţi de UNICEF a recunoscut că cel puţin un părinte a devenit şomer în urma crizei economice, iar 27 la sută dinre minori au indicat o sporire a tensiunilor din familie în timpul crizei.

2. Fonduri publice reduse

În ciuda crizei, unele guverne au reuşit să reducă sărăcia infantilă. Nu este obligatoriu, susţin autorii studiului, ca micuţii să fie victimele directe ale fluctuaţiilor economice. Între 2008 şi 2012, rata sărăciei infantile din Chile, Polonia, Australia şi Slovacia a scăzut seminificativ. În Germania nu s-au înregistrat modificări. În schimb, în Islanda, Grecia, Lituania, Croaţia şi Irlanda tot mai mulţi minori au ajuns să trăiască la limita sărăciei. Experţii UNICEF cred că principala cauză se regăşeşte în politica faţă de familii: în timp ce unele state au redus radical bugetul pentru copii şi familii, altele au alocat fonduri suplimentare acestor grupe, în pofida situaţiei bugetare tensionate.

3. Familii mono-parentale

Copiii crescuţi de un singur părinte par a fi mai periclitaţi de sărăcie. Unul din motive ar fi şi lipsa de locuri în creşe şi grădiniţe în multe regiuni din lume. Părintele trebuie să accepte atunci un job part-time sau chiar să renunţe temporar la serviciu pentru a-şi creşte copilul. Lipsa banilor este urmarea directă a acestui concurs de împrejurări. Dacă părintele îşi pierde locul de muncă nu există un al doilea venit care să atenueze oarecum lipsurile.

4. Familii de imigranţi

Copiii proveniţi din familii de imigranţi sunt mai des confruntaţi cu sărăcia. Barierele lingvistice şi nerecunoaşterea diplomelor în ţara de destinaţie îi împiedică pe imigranţi să îţi găsească locuri de muncă bine plătite. Criza financiară şi-a pus şi ea serios amprenta asupra familiilor de imigranţi. În Grecia, rata şomajului în rândul celor veniţi aici pentru un trai mai bun a crescut cu 35 de procente, comparativ cu numai 15, cât s-a constat la familiile de greci. Situaţia este asemănătoare şi în Islanda, unde cele 38 de procente sărăcie infantilă constatată la familiile de imigranţi reprezintă dublul ratei naţionale a micuţului stat nordic.

5. Mulţi copii

Fraţii îmbogăţesc viaţa copiilor dar sporesc riscul sărăciei. Nevoia de spaţiu de locuit, alimente, haine şi rechizite creşte în raport direct proporţional cu venirea pe lume a unui nou membru în familie. Potrivit UNICEF, familiile cu doi copii au costuri cu 40 la sută mai mari decât perechile fără copii. Creşterea micuţilor şi administrarea gospodăriei se transformă de multe ori într-un job full-time neremunerat. Suport financiar din partea statului, sub formă de alocaţie, creşe şi grădiniţe gratuite precum şi şcoli cu program prelungit ar putea reduce din problemele cu care se confruntă familiile cu mulţi copii.

Pentru combaterea sărăciei infantile, UNICEF propune diverse măsuri. Printre ele se numără stabilirea unei limite minime de venit pentru familii, măsuri specifice pentru reintegrarea părinţilor pe piaţa muncii şi accesul convenabil la sistemul educaţional.

Bunastarea copiilor nu este necesară doar din punct de vedere etic, afirmă autorii studiului, ci mai ales pentru că viitorul unei ţări depinde de generaţiile următoare.