1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Săptămîna politică românească

Retrospectiva săptămînii 26 aprilie – 2 mai

Mischiada. Iată cea mai nouă modă în competiţiile de anduranţă. Se porneşte din fief-ul baronului local, strîns unit în jurul numelui şi imaginii victimei Parchetului Naţional Anticorupţie – nu mulţi, vreo 50-60 de revoltaţi - şi se mărşăluieşte spre Bucureşti, pentru a se cere socoteală celor ce decid, de la centru, formatul listelor electorale locale ale Partidului Social-Democrat.

Şi, totuşi, spune Parchetul Naţional Anticorupţie, Nicolae Mischie este corupt. Lista acuzaţiilor e lungă şi cuprinde capete de acuzare ce se repetă obsesiv: mită, trafic de influenţă, mită, abuz de funcţi, apoi mită, detrunare de fonduri şi, să nu uităm, mită - dare şi luare. Preşedintele Consiliului Judeţean Gorj a lucrat pentru partid – cu aceste cuvinte încerca, deunăzi, să-l facă iertat secretarul general al PSD, Dan Matei Agathon. Că doar n-o fi lucrat pentru doamna Sanda, nici pentru fiul căruia trebuia să-i strîngă niţică zestre şi să-i facă, înaintea nunţii de săptămîna viitoare, casă de piatră. Ei, bine, daca aşa stau lucrurile, înseamnă că partidului i se impune o scurtă anchetă din partea Parchetului Naţional Anticorupţie.

Dacă fatalitatea te-a trimis pe lume în România, poţi să îţi mai doreşti doar să te transformi în urs. Căci nu mulţi sunt românii de care se interesează ditamai preşedintele Franţei, Jacques Chirac. Şi asta într-o zi în care - de la Baltică la Adriatică - se trăgeau focuri de artificii în cinstea extinderii Uniunii Europene iar vizita la Paris a premierului Adrian Năstase fusese programată pentru a se discuta tocmai despre recuperarea terenului pierdut de România în demersul integraţionist. În fond, Chirac este preşedintele Franţei - iar ca preşedinte al Franţei nu putea decît să dea întîietate durerilor unui simbol al Franţei, e drept, unul uşor răvăşit. După cîinii lui Traian Băsescu, Brigitte Bardot are insomnii din cauza urşilor primului vînător al ţării – pe care urşi alţi europeni pun mare preţ, de altfel.

Dar fiindcă vorbeam despre vechea îndeletnicire a bărbaţilor, ne-a atras atenţia o decizie a ministrului Agriculturii, prin care se acceptă, de acum înainte, vînătoarea cu săgeţi şi şoimi. Sigur, şoimii nu se descarcă accidental cînd alunecă de pe ramurile arbuştilor. În schimb, senatorul Sergiu Nicolaescu vrea să permită portul popular de arme de foc. Nu că ar fi cele mai scumpe, dar să vedeţi ce-or scădea de acum preţurile apartamentelor din – de exemplu – Ferentari. Şi, pînă la urmă, ce interes o fi avînd senatorul-regizor? Pentru a-i vinde lui Gigi Becali drepturile de autor ale filmului Mihai Viteazu nu e nevoie de această lege. Poate i-o fi dor de tancul de la revoluţie.

Nu ştim dacă, în cele din urmă, Curţile Gojdu redevin proprietatea statului român, dar, de bine de rău, statul român a pus o plăcuţă trilingvă, da, trilingvă, la intrarea în ansamblul imobiliar ce a aparţinut marelui mecena de la Budapesta. Ceea ce ne face să credem că autorităţile de la Bucureşti se simt un pic de Hänsel şi/sau Gretel lăsînd firimituri pe potecuţă prin pădurile Uniunii Europene, pentru ca Bruxelles-ul să nu rătăcească, în anul 2007, drumul spre România.

  • Data 01.05.2004
  • Autoare/Autor Cristian Ştefănescu
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B38y
  • Data 01.05.2004
  • Autoare/Autor Cristian Ştefănescu
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B38y