1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Săptămâna politică românească

Alegerile legislative comunitare au adus ceva şi Bucureştilor: un alt raportor din partea Parlamentului European, unul cu legături de sânge în România.

Banca Mondială pune umărul şi portofelul la integrarea europeană a României

Banca Mondială pune umărul şi portofelul la integrarea europeană a României

Cu tot absenteismul şi cu toate că s-au derulat asemenea campionatului european de fotbal, în absenţa României (din cauza grelelor moşteniri, ar spune orice şef de partid mioritic trecut mai în viteză sau mai aprofundat pe la guvernare), iată că alegerile parlamentare comunitare au adus ceva şi României. Sau, cel puţin, acelora dintre români care trebuie s-o dea, o dată – de două ori pe an, din colţ în colţ cu blestematele acelea de rapoarte de ţară. Ei, bine, acestora, noul Legislativ european le-a adus izbăvirea de insistenta aceea de baroană Emma Nicholson, o britanică şi liberală, pe deasupra, care avea şi ea o idee fixă, nu neapărat singura: respectarea valorilor democratice. Iar dacă românii nu i-au ales încă pe euro-parlamentari, atunci au ales euro-parlamentarii un fel de român pentru România. Căci noul raportor pentru România este, cum a încercat – dar în mai multe cuvinte – să ne explice ministrul de Externe Mircea Geoană, un fel de ”dintre noi, pentru noi”: monsieur Pierre Moscovici, fiul – devenit, la un moment dat, ministru (socialist) al Afacerilor Europene în Cabinetul Lionel Jospin – al unui brăilean ajuns unul dintre cei mai respectaţi sociologi de pe malurile Senei, Serge Moscovici.

Şi, uite-aşa, bucurie mare în Partidul Social-Democrat, a cărui relaţie cu Partidul Socialiştilor Europeni este din ce în ce mai strânsă. Poul Nyrup Rasmussen, şeful acestora, a fost la Bucureşti să sfinţească ”noul PSD”, când cu Congresul de nominalizare a lui Adrian Năstase drept candidat pentru alegerile prezidenţiale. Şi, apoi, tot legat de solidaritatea socialistă pan-europeană comentează unii ultimele evoluţii din spaţiul media dâmboviţean: criticile României Libere la adresa partidului de guvernământ nu ar fi pe placul patronatului. Care patronat poartă în conştiinţa publică un nume: directorul trustului WAZ Bodo Hombach, cândva ”unchiul bogat” de la Pactul de Stabilitate în Balcani iar înainte de aceasta creierul din umbra discursurilor actualului cancelar federal, social-democratul Gerhard Schröder.

Dacă este sau nu ingerinţă (cu tentă politică) a patronatului în afacerile editoriale ale României Libere nu a ştiut, până la urmă, nici Petre Mihai Băcanu să spună. Politicul românesc nu a scăpat, însă, ocazia să se amestece puţin într-o asemenea poveste aparent aducătoare de puncte în prag de raport anual al Comisiei Europene (de care ne mai despart vreo două săptămâni şi puţin). Astfel că directorul României Libere a fost convocat la Comisia de Cultură din Senat, cel puţin inedită fiind situaţia: Adrian Păunescu şi George Pruteanu încercând să-i apere dreptul la liberă exprimare lui Petre Mihai Băcanu! Nu am înţeles, însă, ce treabă avea Senatul României în afacerile interne ale unei firme private.

Ulterior, de soarta penelului colegilor de la România Liberă s-a preocupat însuşi preşedintele României, Ion Iliescu, acesta declarându-se susţinător ”pe fond” al cauzei jurnaliştilor pe care nu a ezitat să-i califice, însă, ”o redacţie rea”.

Dar şeful statului a simţit nevoia să mai arunce pe piaţa una din nestematele gândirii domniei sale. În vreme ce România tânjeşte după statutul de economie funcţională de piaţă (pe care, se pare, în cele din urmă îl va primi, cu proxima ocazie, probabil în raportul de ţară), deja renumita încrâncenare etatistă a preşedintelui României a răbufnit din nou pe fondul scandalurilor din presa dâmboviţeană. Şi, a spus Ion Iliescu, ”cu patronatele private, străine, văd că e chiar mai rău decât cu alţii”.

O mică revoluţie – e drept, mai mult de imagine – s-ar putea produce, totuşi, şi în clasa politică românească. Se zvoneşte prin ziare că-ntr-un sat politic este o doamna care ar putea deveni preşedintă de partid. Căci, se laudă Alianţa PNL-PD, Theodor Stolojan are deja şosetuţele şi batistuţele în geamantan şi se pregăteşte să locuiască patru ani la Cotroceni. Ei, bine, atunci la cârma liberalilor ar putea să fie instalată Mona Muscă.

În rest, în România vin bani. Vin acum, de la Banca Mondială, 150 de milioane de dolari, cu destinaţie precisă: pentru definitivarea reformei în administraţia publică, în Justiţie şi a managementului finanţelor publice dar şi pentru însănătoşirea climatului de afaceri şi consolidarea sectorului privat. Vor veni, apoi,şi după 2007. Ţăranul român pensionat va primi, pe lângă ceea ce nu prea primeşte acum, 65 de euro suplimentar din partea Uniunii Europene. O veste bună, pe care s-a grăbit să o facă publică din ce în ce mai omniprezentul Mircea Geoană care ieri a cam condus videoconferinţa săptămânală cu prefecţii. L-o fi lăsat premierul Năstase să-şi, vorba aceea, facă mâna!

Dar parcă toate aceste milioane nu au strălucire dacă nu amintim că, ieri seară, la Berlin, ministrul german de Interne, Otto Schily, a donat Universităţii din Sibiu jumătate din premiul obţinut din partea Camerei de Comerţ americano-germane pentru promovarea relaţiilor transatlantice. Un premiu simbolic, de 10.000 de euro, împărţiţi de Schily, echitabil, Academiei Americane din Berlin şi Universităţii din Sibiu. Dar simbolul, în sine, vorbeşte celor ce au urechi de auzit mai mult decât suma.

  • Data 18.09.2004
  • Autoare/Autor Cristian Ştefănescu
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B375
  • Data 18.09.2004
  • Autoare/Autor Cristian Ştefănescu
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B375