1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Germania

Săptămâna erorilor şi a neînţelegerilor

Angela Merkel a câştigat, ce-i drept, alegerile de la 22 septembrie, dar nu a obţinut, totuşi, majoritatea absolută. Patru erori au marcat săptămâna postelectorală.

Potrivit sondajelor de opinie, cei mai mulţi dintre germani doresc marea coaliţie, între forţele conservatoare (CDU/CSU) şi social-democraţi (SPD). Din acest motiv numărul celor care s-au decis pentru un "vot strategic" a fost considerabil, în speţă a celor care au ales nu atât partidul preferat, ci formaţiunea care se preta cel mai bine pentru o coaliţie.

Eroarea numărul unu: rezultatul alegerilor oglindeşte voinţa electoratului

Demoscopii au estimat, înaintea scrutinului pentru Bundestag, tot felul de constelaţii, între care şi o majoritate absolută pentru tabăra conservatoare. Şi, într-adevăr, pe 22 septembrie nici n-a lispit mult ca Angela Merkel să se bucure de un astfel de rezultat. Până la urmă, însă, n-a fost aşa, iar acum cancelara are o reală problemă. Partenerul dorit, FDP, nu a reuşit să treacă pragul electoral şi ca atare nu mai e disponibil pentru o nouă coaliţie la guvernare. Uniunea conservatoare CDU/CSU deţine majoritatea în Bundestag, dar nu şi majoritatea absolută pentru a putea guverna fără partener. O majoritate parlamentară ar întruni, cel puţin teoretic, fromaţiunile de la stânga centrului politic - social-democraţii, Verzii şi Stânga. Angela Merkel va rămâne în continuare cancelară numai pentru că aceste trei partide sunt învrăjbite. Iată cum, indirect, voinţa majorităţii electoratului german tot se va regăsi, până la urmă, în viitoarea constelaţie de la Berlin, pentru că această majoritate o vrea, pe mai departe, pe Angela Merkel în fruntea guvernului.

Eroarea numărul doi: Angela Merkel la apogeul puterii

După succesul repurtat de cancelară la urne, unele ziare germane şi străine au ales formulări de genul "Ţara lui Merkel" sau "Regina Angela I". Cert e că rezultatul alegerilor de la 22 septembrie reprezintă un triumf personal pentru Angela Merkel, deoarece mulţi germani au ales Uniunea doar ca ea să redevină cancelară. Pentru a deţine însă puterea absolută îi lipsesc cinci fotolii parlamentare decisive.

Angela Merkel are nevoie de un nou partener, iar Verzii şi social-democraţii ezită, fiecare în parte recomandându-i celuilalt să formeze o coaliţie cu CDU/CSU. Partidul care va accepta până la urmă parteneriatul cu Angela Merkel va cere un preţ usturător. Formaţiunile unionale se vor găsi în situaţia în care vor fi obligate să facă importante concesii privind programul lor electoral, mai multe decât au fost nevoite după scrutinul de acum patru ani, în favoarea FDP. Chestiunea va fi cu atât mai dificilă cu cât social-democraţii domină Bundesratul, cea de-a doua cameră a Parlamentului. Concesii va trebui să facă Merkel şi la nivel european, slăbind politica dură de austeritate pe care o impune ţărilor marcate de criza euro, Greciei de pildă. Mai ales în sud-estul Europei, rezultatul electoral din Germania ar putea fi şi motiv de bucurie.

Eroarea numărul trei: Angela Merkel îşi devorează partenerii de coaliţie

Oficial, social-democraţii şi Verzii resping ideea alcătuirii unei coaliţii cu Angela Merkel pe motiv că aceasta i-ar distruge. SPD face referiri la cel mai slab rezultat înregistrat de partid în istoria sa, la scrutinul din 2009, la capătul a patru ani de mare coaliţie şi, totodată, la ratarea, pentru prima dată, a intrării în Bundestag de către liberalii germani, care au format alături de CDU/CSU ultimul guvern de la Berlin. Ca şi cum cancelara ar fi avut de ce să-şi nimicească partenerul de coaliţie pe care şi l-ar fi dorit şi pentru următoarea perioadă legislativă.

Liberalii sunt singuri vinovaţi pentru soarta de care au acum parte, ei s-au atodistrus consecvent în ultimii patru ani. Acelaşi lucru e valabil şi pentru social-democraţi, care între anii 2005 - 2009 au avut nu mai puţin de trei preşedinţi de partid. Cine critică public propria activitate guvernamentală şi se distanţează de succesele repurtate în această poziţie, cine îşi încalcă flagrant promisiunile electorale făcute înaintea unor alegeri importante de Landtag, nu are de ce se mira că pierde susţinerea electoratului.

Atât social-democraţii cât şi ecologiştii uită un amănunt esenţial, acela că doar ca parte a guvernului îşi pot atinge ţelurile politice, nu în opoziţie.

Eroarea numărul patru: Voturi pierdute la urne

16 procente dintre opţiunile electoratului german nu vor fi reprezentate în noul Bundestag, odată ce aceste partide nu au atins pragul electoral de cinci la sută. Iată că s-au şi făcut auzite voci care cer modificarea sistemului electoral, considerând că nereprezentarea partidelor în cauză în Parlament ar fi nedemocratic. Dar nu tocmai actualul sistem a împiedicat fărâmiţarea Parlamentului? Şi-ar dori, în mod serios, cineva negocieri de aderare între Angela Merkel şi noua formaţiune eurosceptică Alternativa pentru Germania, AfD, care era cât pe ce să ajungă în Bundestag? Rezultatul de aproape cinci procente din voturi obţinut de AfD va avea şi aşa consecinţe pentru politica europeană şi de salvare a zonei euro. Aceasta va trebui, de acum înainte, explicată mai bine oamenilor, căci altfel din aproape cinci procente, partidul ar putea întruni lesne la alegerile din 2014, europene şi de land, un număr şi mai mare de voturi. Angela Merkel va încerca să împiedice o atare evoluţie. În calitatea de cancelară, în fruntea unei coaliţii cu SPD.