Săptămîna politică românească (4 - 11 ianuarie 2003)

România este insula cu alice de la capătul Europei. În 1989 s-a născut talent iar în 2004 riscă să moară speranţă, sub greutatea densităţii de momente cruciale. Căci ne-am învăţat, în preama fiecăărui revelion, să auzim din partea guvernanţilor, oricare vor fi fost ei, că anul ce începe este crucial. Hotărîtor. Decisiv. Astfel este şi anul 2004. Anul alegerilor generale şi al încheierii negocierilor de aderare la Uniunea Europeană. Se cam bat cap în cap, aceste obiective.

Dar nu e momentul, acum, să facem pronosticuri. Mai ales că nu ştim - deocamdată - cine de ce anume se va ocupa, după alegeri. Că n-o ştim noi, e una. Dar nici Traian Băsescu, vajnicul corsar de pe Dîmboviţa, nu ştie dacă va dori sau - după cum spune domnia sa - va fi dorit drept candidat pentru Primăria Generală a Bucureştilor. Unde, se vede treaba, ca marinar ce este, are probleme cu gheţuşul şi zăpada. I-o vîntură de sub nas viscolul iar dacă nu o face mama natură se grăbeşte prefectul Ovidiu Grecea şi ceilalţi şase pitici care, de data aceasta, sunt primari de sector.

Bătălia pentru Capitală ni l-a adus în minte pe un fost interimar - Viorel Lis. Sau, poate, că nu performanţele sale de primar sunt de vină - ci isprava vărului Becali de la Steaua. Gigi din clanul Becalilor va călări Partidul Noua Generaţie, primul fondat de Lis. Care Lis ne avertizează că va coagula, el, centru-drepta spectrului politic românesc într-un partid numit Creştin. Interesant, acest pressing politică făcut de principalul finanţator al fostei echipe a lui Valentin Ceauşescu. Gigi Becali se laudă că va lua cursuri de politică de la însuşi preşedintele Ion Iliescu. Gurile rele şi cele care se laudă cu filosemitismul lor spun, însă, că Becali în politică este o invenţie a lui Viorel Hrebenciuc, menită să culeagă din electoratul acelor xenofobi şi populişti care simt că pot juca rol de arbitru în viitoarea configuraţie parlamentară.

Mai există, ne-am amintit sătpămîna aceasta, şi PNŢCD. Nu pentru că l-a pus la zid Viorel Lis, ci pentru cu Ion Diaconescu, patriarhul ţărăniştilor, s-a supărat şi nu i-a urat lui Ion Iliescu pe motiv că acesta din urmă e mai tînăr şi ar trebui să o facă primul. Ei, să trecem cu vederea scăparea şefului statului. A fost emoţionat, domnia sa, doar a venit atîta lume să-i ureze de ultimul sfînt Ion la Cotroceni. Chiar şi Corina Creţu se gîndeşte serios la făcutul bagajelor. Tînăra purtătoare de cuvînt a preşedintelui îşi doreşte să devină parlamentar PSD. Dar dacă domnul Iliescu nu se va întoarce la PSD? Nu că ne-ar fi teamă, dar şeful statului tot nu ne-a lămurit ce face de alegeri.

Ştim, însă, ce fac guvernanţii înainte de consultarea electorală. Aruncă praf electoral în ochii alegătorilor. Şi dacă farmaciştii nu au reuşit să calculeze noile preţuri la medicamente, a sărit guvernul să rupă gura tîrgului, avertizînd distribuitorii că dacă în trei luni nu scad preţurile va readuce taxa pe valoare adăugată la cota veche de 19 procente. Pînă la urmă, preţul nu va scădea, nici nu va rămîne neschimbat. Va creşte. Doar bolnav să nu fii, în România.

Şi tot despre starea sănătăţii, despre săntatea sistemului medical. Vorba unor cîrcotaşi din presa de la Bucureşti: cînd a fost să i se scoată ministrului Agriculturii Ilie Sîrbu alicele de unde s-au rătăcit ele, cînd cu tainica vînătoare de partid, colegii din PSD nu au recurs la chirurgul Mircea Beuran, ci la o tînără şi ilustră necunoscută. Tot scandalul ministrului plagiator a lăsat un gust amar şi pentru că finalul încoronează opera, lamentabilă a sunat şi argumentaţia rectorului Universităţii de Medicină şi Farmaceutică: Beuran a fost reangajat de frică.