Săptămîna politică românească (17 - 23 noiembrie 2003)
21 noiembrie 2003Publicitate
Tărăboiul politic de la Bucureşti, lansat încă de luni de purtătorul de cuvînt al partidului de guvernămînt printr-o nu tocmai ortodoxă chemare la solidaritate financiară cu formaţiunea social-democrată, a fost umbrit de şocurile trăite în imediata apropiere a României. Dacă pe malurile Bosforului au explodat bombe, pe malurile Dîmboviţei, mai marii momentului au aruncat cu petarde politice.
Un buget din petice se ţese mai greu decît un fond de sprijin pentru campania electorală a unui partid de guvernămînt. Pentru un buget sănătos este nevoie de reformă. Pentru cel din urmă, e suficient ca transmiţătorului de dorinţi al formaţiunii majoritare să-i iasă în cale un microfon. Pentru unii care au învăţat să facă afaceri transplantînd în maşinăria capitalismului sălbatic de sorginte fesenistă piesele de schimb recuperate la dezasamblarea din decembrie 1989, mesajul lui Dan Matei Agathon a fost suficient de limpede. Mai grei de cap, aşa cum se întîmplă, s-au dovedit ziariştii. Care, în loc să-i transcrie cuvintele, le-au interpretat. Astfel că ex- ministrul Turismului şi-a făcut băgăjelul şi a întors spatele presei, anunţînd că nu va mai vorbi cu jurnaliştii, ci le va trimite, prin fax sau e-mail, comunicate de presă. Una peste alta, nu deranjează pe nimeni faptul că, vorba aceea, ca şi obrazul subţire, şi fotoliul de demnitar cu cheltuială se ţine, mai neplăcut a fost momentul în care Agathon a cerşit monopol pe donaţiile oamenilor de afaceri.
Donaţii, donaţii, dar pentru ce? Nu de alta, dar de-abia ce bătuseră în cuie o anomalie de era să-i bată Bunuţul că se jucau cu de-ale Cezarului cînd nu se prea potrivea, că, iată, numai ce iarăşi se răzgîndi întîi stătătorul administrativ din Palatul Victoria. Şi le zise celor ce nu sunt cu el ci împotriva domniei sale: nu aţi vrut alegeri de Crăciun, vă dau afară din clasa de la Parlament cînd iau copiii vacanţă - în iunie. Şi-atunci să vă văd! Opoziţia ca opoziţia, dar Cotrocenilor nu le prea convine o asemenea variantă. De fapt, Preşedinţiei nu-i convine deloc un scrutin parlamentar derulat înaintea sau în paralel cu competiţia pentru prima demnitate în stat. Păi, chiar aşa, să rămîie domnul preşedinte Ion Iliescu fără nici un coledz? Mai ales, acum, după ce succesorul lui Francois Mitterand (căruia studenţii bucureşteni îi găsiseră o rimă şugubeaţă prin anii '90-'91) declară sus şi tare, la braţ cu eternul şi fascinantul rezident de la Cotroceni, că nu-şi aminteşte că ar fi beştelit vreodată în văzul satului global România, ameninţînd-o cu un culcuş nu cine ştie cît de cald dincolo de porţile Europei dacă mai face ghiduşii şi sluj pe lângă şoşonii jandarmului global.
Pînă la urmă, e bine că s-a pus pe picioare un buget, chiar dacă din el nu se prea leagă sume consistente de-o reformă sănătoasă. Şi vine şi anul elevtoral, şi cîrpăceli pentru voturi nu sunt excluse aşa cum, probabil, veni-vor şi presiunile internaţionale, care dinspre Fondul Monetar, care dinspre Uniunea Europeană. Greu de tot...
Dar dacă iarăşi se va trezi conjunctura internaţională să facă jocurile României? La Berlin s-a repus în discuţie candidatura europeană a Turciei. O Turcie dusă cu zăhărelul nu-şi va reveni din şocurile trăite zilele acestea - iar amăgirea şi dezamăgirea sunt seminţe pentru alte astfel de orori. Statele Unite au înţeles, la vremea respectivă, după ce au simţit pe pielea lor. Europenii par a înţelege mai degrabă că se apropie - şi au nevoie de un cordon de securitate iar un astfel de cordon doar prin prosperitate poate fi construit. Iar dacă mentalitatea (vina tuturor relelor, conform oficialilor de la Bucureşti) împiedică progresul, se pare că va veni, el, progresul, cu de-a sila peste ţara românească.
Un buget din petice se ţese mai greu decît un fond de sprijin pentru campania electorală a unui partid de guvernămînt. Pentru un buget sănătos este nevoie de reformă. Pentru cel din urmă, e suficient ca transmiţătorului de dorinţi al formaţiunii majoritare să-i iasă în cale un microfon. Pentru unii care au învăţat să facă afaceri transplantînd în maşinăria capitalismului sălbatic de sorginte fesenistă piesele de schimb recuperate la dezasamblarea din decembrie 1989, mesajul lui Dan Matei Agathon a fost suficient de limpede. Mai grei de cap, aşa cum se întîmplă, s-au dovedit ziariştii. Care, în loc să-i transcrie cuvintele, le-au interpretat. Astfel că ex- ministrul Turismului şi-a făcut băgăjelul şi a întors spatele presei, anunţînd că nu va mai vorbi cu jurnaliştii, ci le va trimite, prin fax sau e-mail, comunicate de presă. Una peste alta, nu deranjează pe nimeni faptul că, vorba aceea, ca şi obrazul subţire, şi fotoliul de demnitar cu cheltuială se ţine, mai neplăcut a fost momentul în care Agathon a cerşit monopol pe donaţiile oamenilor de afaceri.
Donaţii, donaţii, dar pentru ce? Nu de alta, dar de-abia ce bătuseră în cuie o anomalie de era să-i bată Bunuţul că se jucau cu de-ale Cezarului cînd nu se prea potrivea, că, iată, numai ce iarăşi se răzgîndi întîi stătătorul administrativ din Palatul Victoria. Şi le zise celor ce nu sunt cu el ci împotriva domniei sale: nu aţi vrut alegeri de Crăciun, vă dau afară din clasa de la Parlament cînd iau copiii vacanţă - în iunie. Şi-atunci să vă văd! Opoziţia ca opoziţia, dar Cotrocenilor nu le prea convine o asemenea variantă. De fapt, Preşedinţiei nu-i convine deloc un scrutin parlamentar derulat înaintea sau în paralel cu competiţia pentru prima demnitate în stat. Păi, chiar aşa, să rămîie domnul preşedinte Ion Iliescu fără nici un coledz? Mai ales, acum, după ce succesorul lui Francois Mitterand (căruia studenţii bucureşteni îi găsiseră o rimă şugubeaţă prin anii '90-'91) declară sus şi tare, la braţ cu eternul şi fascinantul rezident de la Cotroceni, că nu-şi aminteşte că ar fi beştelit vreodată în văzul satului global România, ameninţînd-o cu un culcuş nu cine ştie cît de cald dincolo de porţile Europei dacă mai face ghiduşii şi sluj pe lângă şoşonii jandarmului global.
Pînă la urmă, e bine că s-a pus pe picioare un buget, chiar dacă din el nu se prea leagă sume consistente de-o reformă sănătoasă. Şi vine şi anul elevtoral, şi cîrpăceli pentru voturi nu sunt excluse aşa cum, probabil, veni-vor şi presiunile internaţionale, care dinspre Fondul Monetar, care dinspre Uniunea Europeană. Greu de tot...
Dar dacă iarăşi se va trezi conjunctura internaţională să facă jocurile României? La Berlin s-a repus în discuţie candidatura europeană a Turciei. O Turcie dusă cu zăhărelul nu-şi va reveni din şocurile trăite zilele acestea - iar amăgirea şi dezamăgirea sunt seminţe pentru alte astfel de orori. Statele Unite au înţeles, la vremea respectivă, după ce au simţit pe pielea lor. Europenii par a înţelege mai degrabă că se apropie - şi au nevoie de un cordon de securitate iar un astfel de cordon doar prin prosperitate poate fi construit. Iar dacă mentalitatea (vina tuturor relelor, conform oficialilor de la Bucureşti) împiedică progresul, se pare că va veni, el, progresul, cu de-a sila peste ţara românească.
Publicitate