Sîngele vărsat, sîngele din vine...

„România îi cinsteşte pe supravieţuitorii Holocaustului” – relevă ziarul berlinez Tagespiegel, semnalînd decorarea, de către preşedintele Traian Băsescu, a 11 membri ai comunităţii evreieşti. Ziarul aminteşte de proporţiile sîngelui evreiesc vărsat în timpul celui de-al doilea război mondial, reliefînd că, „înainte de război trăiau în România 800.000 de evrei, din care aproximativ o jumătate au fost asasinaţi de naziştii români, unguri şi germani. In marea lor majoritate supravieţuitorii evrei ai Holocaustului au emigrat în Israel”, astfel încît „comunitatea din România nu mai are decît aproximativ 11.000 de membri”. In 2004, „România şi-a asumat un raport al Comisiei Internaţionale conduse de laureatul premiului Nobel, Elie Wiesel”. Raportul constată că regimul Antonescu poartă răspunderea "pentru exterminarea a cel puţin 280.000 şi pînă la 380.000 de mii de evrei" precum şi a jumătate din cei 25.000 de romi deportaţi de autorităţile române, mai aflăm din cotidianul german.

Baseler Zeitung din Elveţia semnalează deconspirarea de către CNSAS, ca informatori ai securităţii, a arhiepiscopilor români Pimen, de Suceava şi Andrei Andreicuţ de Alba Iulia – şi relatează că oficiul pentru studierea arhivelor poliţiei politice comuniste examinează în prezent alţi 6 ierarhi.

In fine, un interviu publicat de ziarul Junge Welt scoate în evidenţă tragedia muncitorilor români de la Ratingen, care au fost, citez „minţiţi, înşelaţi şi escrocaţi de firma de construcţii care i-a angajat dar nu le-a plătit din luna iulie nici un sfanţ”.

Presa germană salută azi la unison decernarea premiului Nobel pentru fizică unui german şi unui francez pentru descoperiri în sfera magnetorezistenţei gigantice, descoperiri care au amplificat masiv capacitatea computerelor de stocare a unor informaţii într-un spaţiu şi cu un consum energetic redus, făcînd posibilă bunăoră apariţia fişierelor MP3.

Braunschweiger Zeitung bănuieşte că în istorie "nici o descoperire n-a fost atît de rapid pusă în aplicare", precum cea a germanului Peter Gruenberg şi a francezului Albert Fert. Şi puţine "au avut un impact atît de mare", scrie aceaşi ziar. Leipziger Zeitung se felicită, scriind că „americanii nu mai domină copios în chiar toate domeniile sţiinţifice", dar Frankfurter Allgemeine Zeitung avertizează că naţiunea germană şi ministrul ei al cercetării ar face bine "să nu se culce pe-o ureche". Iar Financial Times Deutschland deplînge faptul că economia germană nu este în stare să transpună inovaţiile cu viteza şi eficienţa concernelor străine.

Nu puţine comentarii abordează un subiect deopotrivă politic şi sportiv. Mulţi editorialişti critică sever decizia unui fotbalist de origine iraniană, membru al naţionalei de tineret a Germaniei, de a nu juca într-o partidă cu Israelul. Ziarul berlinez abordează subiectul într-un articol intitulat jucătorul naţionalei fără de naţiune. Analizînd motivele refuzului tînărului fotablist, ziarul îi evocă declaraţia, potrivit căreia, „în corpul său curge mai mult sînge iranian decît nemţesc, ceea ce trebuie acceptat ca atare. Or, scrie ziarul, o astfel de explicaţie este „inacceptabilă, fiindcă un jucător al naţionalei îşi reprezintă naţiunea”, şi nu e specialist al fentei internaţionale. Ziarul concede că sportivul s-ar fi putut teme de represalii din partea autorităţilor iraniene pentru participarea sa la un meci cu reprezentativa statului evreu. Dar comentartorul cotidianului berlinez subliniază că loialitatea îndoielnică faţă de noua sa patrie ridică o problemă gravă, aceea a grupurilor de imigranţi „care nu-şi abandonează rezervele interioare faţă de lumea nouă în care trăiesc, devenind astfel un pericol pentru societăţile deschise”.