1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Rumsfeld: ”Şi-au făcut de rîs camarazii şi ţara”

Nu se cunoaşte cu precizie numărul firmelor americane private de securitate angajate în Irak. Asemeni CIA-ului, nu se supun regulamentelor militare şi nici structurilor de comandă ale armatei americane.

Sunt acuzaţi de abuzuri, nu de tortură

"Sunt acuzaţi de abuzuri, nu de tortură"

Firmele private pe care le-a angajat Ministerul american al Apărării mişună în jurul Pentagonului şi recrutează, de cele mai multe ori, rezervişti cu experienţă de zece pînă la 15 ani în armată. Multe îşi au sediul chiar în Arlington, Virginia, vis-a-vis de Washington, pe acelaşi mal al Potomacului pe care se află şi Pentagonul. Robert Baer, fost colaborator al Agenţiei Centrale de Informaţii (CIA), face un succint portret al comportamentului recruţilor acestor firme: ”Nu dau nimănui raportul. Nu se supun nici legislaţiei americane, nici celei irakiene".

Secretarul Apărării Donald Rumsfeld fusese avertizat: Senatul trecuse peste barierele politice şi, indiferent de culoarea politică, prieteni sau duşmani ai Casei Albe, susţinători sau adversari ai războiului din Irak, parlamentarii americani susţineau, la unison, ruşinea pe care imaginile ororii din închisoarea de la Bagdad a atras-o asupra Statelor Unite. Şeful Pentagonului a promis o foarte atentă investigare a practicilor din închisorile patronate de armata americană – inclusiv la Guantanamo.

Republicanul John Warner este de 25 de ani şeful Comisiei senatoriale pentru servicii armate dar mărturiseşte că în tot acest răstimp nu a avut parte de asemenea acte de totală indisciplină. În schimb, după o primă reacţie, preşedintele George W Bush a coborît tema într-o tăcere totală – nici în recentele discursuri electorale din statul Ohio nu a deschis subiectul ”închisorile din Irak”. A făcut-o Condoleezza Rice, consiliera sa pe probleme de securitate: ”Vă asigur că şi preşedintele este oripilat".

După – iată – aproape o săptămînă a venit replica lui Rumsfeld, dură, categorică: ”Comportamentele acestor soldaţi”, a spus secretarul Apărării, ”sunt inacceptabile. Şi-au făcut de rîs camarazii şi ţara”. Rumsfled promite. Condamnarea aspră a tuturor făptaşilor; reducerea numărului deţinuţilor din închisori; controale amănunţite în toate centrele de detenţie – inclusiv la Guantanamo sau în Afghanistan.

Cînd, însă, ziariştii l-au întrebat despre torturi, Rumsfeld a replicat: ”Militarii sunt acuzaţi, cred eu, de abuzuri, nu de tortură”.

Tom Daschle, liderul minorităţii democrate din Senat, este revoltat: cu o săptămînă în urmă, cu puţine ore înainte ca scandalul să devină public, Rumsfeld compăruse în faţa Congresului – fără a vorbi, însă, nimic despre situaţia din închisori. Deşi ştia prea bine ce se întîmplă. ”Ar fi avut ocazia să pună cărţile pe masă. Acum”, a completat Daschle, ”se impune o explicaţie”. Rumsfeld a găsit-o. Opinia publică ar fi cunoscut situaţia încă din 16 ianuarie. Lipseau doar imaginile ororii.

Senatorul republican John McCain ştie prea bine ce înseamnă prizonierat de război şi care sunt practicile – el, personal, a fost, cinci ani, prizonier la vietnamezi. ”Zboară, prin această încăpere, atîtea acuzaţii încît”, a apreciat McCain, ”se impune o audiere publică în care ministrul Rumsfled trebuie să dea răspunsuri la toate întrebările ce i se vor pune”. Atunci se va afla de ale cui ordine, anume, răspund gardienii închisorilor militare americane şi cui îi revine responsabilitatea anchetării prizonierilor de război reţinuţi de trupele americane.

  • Data 05.05.2004
  • Autoare/Autor Cristian Ştefănescu
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B1h4
  • Data 05.05.2004
  • Autoare/Autor Cristian Ştefănescu
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B1h4