Ruhrfestspiele – o nouă conducere, o nouă orientare

Unul din cele mai mari şi mai importante festivaluri teatrale europene – Ruhrfestspiele, cu sediul la Recklinghausen – a trecut în ultimii doi ani prin două radicale schimbări de structură. Ediţia anului 2004 a fost încredinţată unei noi conduceri, care şi-a propus să ofere în cea mai mare parte formule înnoitoare în arta spectacolului, reprezentaţii aparţinând avangardei teatrale şi oglindind, uneori cu violenţă, realităţi politice şi sociale ale timpului nostru. Un program interesant, dar unilateral, îndepărtându-se prea mult de tradiţiile acestui festival şi de gusturile publicului pe care el şi l-a creat de-a lungul celor aproape 60 de ani de existenţă. Noul repertoriu a plăcut criticilor, însă mai puţin spectatorilor. Ediţia 2004 s-a încheiat cu un mare deficit bugetar şi echipa directorială abia numită a fost nevoită să se retragă.

Actualul director al Festivalului, cunoscutul regizor Frank Hoffmann, atent să nu repete eşecul predecesorilor săi, trece într-o extremă opusă. În programul său predomină clasicii. Figura centrală a ediţiei 2005 este marele dramaturg iluminist Gotthold Ephraim Lessing, din opera căruia vor fi reprezentate patru piese: „Minna von Barnhelm”, „Emilia Galotti”, „Nathan Înţeleptul” şi comedia mai puţin cunoscută „Evreii”, în care, ca şi în „Nathan Înţeleptul”, Lessing respinge prejudecăţile rasiale, cu deosebirea că aici acţiunea are loc chiar în Germania epocii sale. Repertoriul cuprinde de asemenea un „Hamlet” de Shakespeare şi drama lui Ibsen „Hedda Gabler”. Actriţa Angela Winkler va prezenta un recital compus din rolurile pe care le-a jucat în filme şi spectacole memorabile, iar actorul Heinz Bennent va interpreta un spectacol pe texte de Cehov. Chiar şi spectacolul rezervat copiilor, „Papageno cântă din flautul fermecat”, se inspiră din clasici, bazându-se pe povestirea lui Schikaneder şi pe muzica lui Mozart. Din dramaturgia universală contemporană şi din creaţia muzicală modernă au fost alese lucrări de mult consacrate: „O, ce zile fericite” de Samuel Beckett, „Cui i-e teamă de Virginia Woolf” de Edward Albee, baletul „Romeo şi Julieta” de Prokofiev. Noul urmează să aparţină, probabil, artei regizorale, capitol în care întâlnim nume de seamă, ca George Tabori sau Claus Peymann. Însă atât de puternică este tendinţa de a se merge pe căi bătătorite, încât celebrul Peter Brook figurează pentru a doua oară la Ruhrfestspiele cu piesa lui Bekett, pe care a mai prezentat-o şi în ediţia din 1996, acum doar într-o altă înscenare.

Dramaturgia germană actuală nu este ignorată. Ea va fi prezentă pe scena mică a Festivalului din Recklinghausen cu trei premiere absolute ale unor autori tineri, Kerstin Specht, Helmut Krausser şi Christoph Nussbaumeder. În cortul central al Festivalului se va desfăşura un aşa numit „festival de drame şi talente”, dedicat unor foarte tinere talente din diferite domenii ale artei scenice germane, şi în acelaşi cort vor fi trecute în revistă, sub titlul „Fringe Festival”, mici producţii de avangardă invitate din diferite ţări ale Europei.

Noul director al Festivalului este prudent în promisiuni. Scurta prefaţă pe care o semnează în caietul-program se intitulează: „Aduc cu mine trecutul în viitor”. Trecutul teatral se impune cu prestigiu în apropiata ediţie. Viitorul Festivalului – ca să parafrazăm o zicală germană – stă scris în stele.